Andrei Gligor alearga in desertul australian 520 de kilometri

89
Andrei Gligor alearga din 15 mai in cadrul ultramaratonului The Track, Australia. Este o cursa multi etapa de 520 de kilometri. In ultima zi e programata mai dura dintre runde: 130 de kilometri. Andrei incheie cu aceasta cursa proiectul sau de suflet inceput in 2017, CaliVita 7 Deserts, proiect ce i-a purtat pasii pe toate cele 7 continente. „M-am pregatit cat am putut de bine. In cele 5 luni de cand m-am intors din Antarctica am acumulat aproape 2000km”, a declarat Andrei pentru aimx.ro. Romanul se afla duminica in Alice Springs. Aici isi va petrece noaptea. Organizatorii ii vor prelua luni si ii vor conduce catre prima tabara de baza. The Track are loc in teritoriile nordice ale Australiei: intre Alice Springs si Uluru / Kata Tjuta National Park.

Andrei Gligor: „Singurul cu care ma lupt in astfel de curse sunt eu”

Care sunt particularitatile acestui ultra, Andrei? Ce conditii vei avea de suportat climatice, relief, concurenta, fauna …?
Andrei Gligor aleargaDistanta acestei curse este cel mai „de speriat” daca pot spune asa. Sunt 520km impartiti in 9 etape. In medie alergi cam 50km / zi in primele 8 zile. Si 130km in ultima etapa. In Australia acum e toamna spre iarna. Chiar si asa, probabil in desert vom avea spre 40C. Relieful e variat, iar ca fauna, sincer, in afara de canguri sper sa nu intalnim altceva. Cu totii stim ca in Australia traiesc cei mai veninosi serpi din lume.
Concurenta nu a fost niciodata ceva ce am luat foarte in serios in cursele de tipul acesta si asta din doua motive: unul este acela ca singurul cu care „ma lupt” sunt eu. Si in al doilea rand, sunt atat de multe variabile intr-o astfel de cursa si atatea lucruri pot merge prost, chiar si pentru cei din fata, incat nu are rost sa te focusezi pe ce fac altii. Trebuie sa incerci sa faci cat de bine poti tu. Cel putin eu cu gandul acesta plec in fiecare cursa.
Te ingrijoreaza ceva in mod deosebit. Esti pregatit?
Ultima etapa este cea de care imi este cel mai teama. Si asta pentru ca vine dupa 8 zile de efort, oboseala. Faptul ca nu ai timp sa te recuperezi de la o zi la alta asa cum trebuie. Nu e ca si cum termini ziua, te duci la hotel, faci un dus cald, mananci o mancare normala si a doua zi alegi iar. Aici vii din etapa, faci focul ca sa iti incalzesti apa cu care iti prepari mancarea deshidratata, te stergi cu servetele umede in loc de dus si dormi intr-un cort in niste conditii nu tocmai idele. Asa ca ideea de confort si recuperare dupa fiecare etapa nu prea exista. Treaba asta se repeta 8 zile la rand si oboseala se aduna.
Andrei Gligor vorbeste si de obiectivul sau la The Track, ultramaratonul de 520 de kilometri

Andrei Gligor aleargaDin ce va fi compus echipamentul si care sunt lucrurile esentiale care nu trebuie sa ti lipseasca pe traseu?
 Ca si la celelalte curse in sistem multi etapa, nici aceasta nu face nota separata. Trebuie sa alergi in spate cu un rucsac in care sa ai toata mancarea, produsele medicale si de igiena personala, haine de schimb. Nu trebuie sa lipseasca sacul de dormit, busola, instrumente pentru a face focul, mancare de minim 2000kcal/zi, oglinda de semnalizare, folie de supravietuire, fluier, cutit.
Ce obiectiv ai?
Un obiectiv realist ar fi top 10, unul indraznet top 5 iar unul extraordinar de indraznet top 3 :))
Care a fost cel mai dur moment trait intr-o astfel de cursa?
Acum 4 ani la Marathon des Sables. Atunci, din cauza deshidratarii nu imi mai puteam controla corpul sa mearga mai departe. Eram constient ca daca raman in plin soare, acolo pe nisip nu se va sfarsi deloc bine si cu toate astea nu reuseam sa ma ridic. Sa ramai fara apa in desert, la 55C nu e tocmai placut.
Ce te enerveaza cel mai mult, ce te poate scoate din ritm intr-un astfel de ultra?
Sunt foarte multe lucruri care te pot scoate din ritmul tau intr-o astfel de cursa. Factori externi ce tin de clima, conditii, relief, etc si factori interni, ce tin de tine. Cum pe cei externi nu ii poti controla, ce ajunge sa te scoata din minti la o astfel de cursa este o eventuala accidentare. Adica sa stii ca puteai sa alergi in ritmul propus,dar totusi nu o poti face. E frustrant.

„Pentru mine astfel de curse au ajuns un mod de viata. Pana la urma cu acest fel de experiente ramai”

Esti la capatul pamantului, esti la startul celui mai mare concurs de acest gen… Ce urmeaza pt tine?
Dupa The Track urmeaza o binemeritata pauza. Vreau timp mai mult petrecut cu familia de care deja imi este dor. Fetita mea Sara mi-a spus ieri la telefon ca vrea sa ii aduc un cangur (de pluş) ! 🙂
Pe viitor imi doresc sa mai alerg la astfel de curse pentru ca au ajuns sa imi placa tare mult. Stiu ca pentru majoritatea celor care citesc aceste randuri este de neinteles de ce ar vrea cineva sa se chinuie alergand in conditiile astea 7-10 zile.
De unde iti iei motivatia cand nu mai poti?
Fiecare dintre noi are acea ancora de care se agata atunci cand simte ca este la limita. Pentru mine a functionat si functioneaza foarte bine mixul acesta intre gandurile indreptate catre familie si cauza pentru care alerg. Stiu ca acasa ma asteapta o familie frumoasa si pe care o iubesc cu toata fiinta mea si mai sunt 170 de suflete, 170 de copii cu tulburari din spectrul autist de a caror recuperare se ocupa Autism Voice. Cand stii ca alergi pentru ca acesti copii sa isi poata continua terapia, nu ai cum sa te opresti atunci cand ai un moment dificil in cursa.
Autor: Vlad Lucian Arhire