Poveste impresionanta la Gala Alpinismului Romanesc. aimx.ro

252

 Gala Alpinismului Romanesc a avut loc sambata, 3 martie, la Busteni in cadrul Alpin Film Festival. Aceasta   s-a desfasurat sub motto-ul „Oamenii premierelor”. A fost organizata de unul dintre cei mai importanti alpinisti romani: Zsolt Torok. Gala a pus in lumina o poveste impresionanta: o poveste despre, familie, sacrificiu, motivatie si implinire.

    Gala Alpinismului Romanesc i-a avut ca invitati si pe alpinistii italieni Ernesto si Manuele Panzeri: tata si fiu.

Gala Alpinismului RomanescErnesto a facut parte, in 1974, din prima expeditie mondiala care a urcat pe Cerro Torre, Patagonia, Argentina. Nu a ajuns insa pana in varf. Au avut parte de o vreme imposibila timp de o luna de zile, cu vant extrem. Inevitabil au ramas fara mancare. Pentru a face rost de hrana o parte din membrii expeditiei au plecat la vanatoare in padurile ce se intindeau la 50 de kilometri distanta. Ernesto isi aduce aminte fiecare moment. Avea 30 de ani. „Deschideam practic prima ruta din istorie pe Cerro Torre. 12 alpinisti faceam parte din expeditie. Toti eram din cadrul clubului Leco. Am avut de asteptat o luna de zile din cauza vremii nefavorabile. Am ramas fara mancare. Prima data au renuntat 4 baieti pentru a ne permite noua sa continuam urcarea. Din pacate a mai fost nevoie de inca 4 oameni sa renunte pentru ca restul de 4 sa urce pe varf. Unul dintre cei care s-au sacrificat am fost eu”, a povestit Ernesto la Gala Alpinismului Romanesc.

   Dupa 44 de ani, pe Cerro Torre, a reusit ascensiunea fiul sau Manuele. 

Tumultul Galei este lasat in spate. Ne asezam la o masa lunga. Suntem toti cu stomacul lipit. Zsolt a scapat de stresul organizarii. Cere un ardei iute la ciorba. Ii place iutele. Si pe Cerro Tore ascensiunea finala pentru romani (Zsolt Torok si Vlad Capusan)s-a facut tot cu burta goala. Singurul baton ramas a fost impartit in 4 bucatele mici: intre Zsolt, Vlad si doi americani ramasi fara nimic de-ale gurii.

Langa mine este Zsolt, iar in fata mea Ernesto si fiul sau. Il privesc pe Ernesto si incerc sa-mi imaginez ce-a fost in sufletul lui cand a aflat ca fiul sau a urcat pe Cerro Tore dupa 44 de ani de la tentativa lui.„Mandrie!!! Am fost foarte mandru!!!”, parca imi ghiceste Ernesto intrebarea in timp ce gusta o gura de vin rosu. In 1974 ascensiunea a reusit pe 13 ianuarie. In 2018 o prima tentativa de a urca pe Cerro Tore a avut loc tot pe 13 ianuarie. „De ce nu m-am mai intors? Erau conditii mult mai grele. Aveam doi copii mici acasa. Nu erau bani. Cand m-am intors din Argentina m-au dat afara de la serviciu. M-au pus sa aleg: ori munca,”ori muntele tau”,isi continua povestea Ernesto. Zsolt ii soarbe cuvintele:„Nu se intampla in fiecare familie asa ceva. Tatal munceste foarte mult, dar in final fiul merge si ii implineste visul. Este o poveste extraordinara. Ceva special”.

Manuele a participat la 7 expeditii in Argentina. In ultima a reusit sa urce pe Cerro Torre. Manuele a fost cel care a condus grupul italienilor: „un fel de sef de trib”, spune cu modestie fiul care si-a depasit tatal.

Autor: Vlad Lucian Arhire