Laurentiu Daniel Moga: ” Viata mea este alergarea. Nu concep sa fac altceva.”

33

 Marturiseste de la inceput ca nu prea ii place sa povesteasca. Nu stie de unde sa inceapa si nici nu se simte prea confortabil sa vorbeasca despre el. Conversatia se leaga insa usor. Vocea ii este calma, iar tonul unul cald. Cuvintele curg firesc. Te-ai fi asteptat sa existe poate urme de revolta sau frustrare. Pe buna dreptate. Copilaria a fost una grea, chiar nedreapta. ” Am reusit sa fac doar 8 clase. Parintii nu au avut bani sa ma tina la scoala mai departe.” La adolescenta si-a luat viata in propriile maini. A mers pe drumul corect in ciuda greutatilor care de multe ori deviaza traseul multor tineri si ii arunca intr-o lume intunecata. ” Am venit in Bucuresti si m-am angajat  la o spalatorie. Munceam 12 ore pe zi”. Laurentiu Daniel Moga are 29 de ani. In week-end va merge la cea mai importanta competitie de pana acum. Va merge in Ungaria sa isi indeplineasca visul. Laurentiu va alerga la Ultrabalaton ( competitie in jurul lacului Balaton ),220 de kilometri. Va alerga pentru el si pentru INVICTUS, asociatia care ii sustine pe eroii romani raniti in razboi.

OBSEDAT DE ALERGARE

Laurentiu s-a nascut la Miresu Mare: o localitate mica, uitata undeva la granita dintre judetele Prahova si Buzau. Marturiseste ca era un baietel timid, retras, cel mai mic de inaltime din clasa si fara tangente prea mari cu sportul, nici macar cu fotbalul.” Scoala din sat avea doar 8 clase. Atatea am reusit sa fac. Parintii nu au avut bani sa ma intretina in continuare.” Nu le poarta pica si nici nu ii judeca. Cam la varsta la care a abandonat scoala a inceput sa-si castige primii bani prin munca fizica.” Am inceput sa lucrez la 13 ani. Asa era atunci. Eram mai multi copii. Venea masina si ne lua la vie la Pietroasele, la Urlati…”

La 17 ani a ales sa vina in capitala. S-a angajat la o spalatorie unde a lucrat cate 12 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, timp de 10 ani (2005-2015). In 2011 s-a apucat de alergare la sugestia unui prieten: ” A fost cea mai buna decizie chiar daca a fost greu la inceput. Alergam in Herastrau dupa ce ieseam de la spalatorie. Incet, incet am inceput sa alerg si noaptea. Am cunoscut mai multi prieteni si n-am avut incotro. Daca ramaneam in urma radeau de mine asa ca am inceput sa alerg de nevoie :). Devenisem obsedat de alergare. Munceam de la ora 9 dimineata la 9 seara si de multe ori ma duceam sa alerg si inainte si dupa program. Alergam pe Dinamo sau ma duceam in Herastrau. De multe ori pentru ca nu ma lua somnul plecam din nou sa alerg noaptea singur prin parc. „

CURSA PREFERATA: MARATONUL

Imi placea sa alerg pentru ca imi dadeam seama ca sunt bun. Vedeam ca sunt mai rapid pe zi ce trece si ma ambitionam. Aveam niste prieteni care fugeau mai bine ca mine si incercam sa ii depasesc, iar cand reuseam cautam pe altii care alergau si mai tare.” Laurentiu recunoaste ca alergarea este viata lui. Nu ar mai face altceva. „Nu pot sa stau doua zile fara sa alerg. In 2015 am alergat pentru copiii de la Valea Plopului 100 de kilometri. Am facut 13 ore. Acum nu ma mai multumesc doar cu distante lungi ci vreau sa am un timp cat mai bun la fiecare cursa. Am alergat doua maratoane sub 3 ore in decurs de doar o saptamana. Pe semimaraton am scos 1 ora si 18 minute.” 

Laurentiu este si omul care a alergat un maraton descult. De ce? Pentru ca stia ca este greu, iar baietelul timid de la Miresu Mare nu fuge de greutati. ” S-a intamplat in 2014 dupa ce i-am vazut si pe altii alergand descult. Am particpat la Maratonul International de la Bucuresti si am reusit un timp 3 ore si 26 de minute. M-am antrenat vreo doua, trei luni descult si talpa s-a acomodat cu asfaltul. Mi-am revenit rapid. Nu am avut rani sau basicute”, isi povesteste Laurentiu experienta.

Vreau doar sa ma bucur de alergare si sa evoluez. Nu-mi tin antrenamanetele in arhiva. Nu scriu ce mananc. Nici macar rezultatele nu le am scrise undeva. Alerg de placere si sa motivez si pe altii. Stiu ca motivez pe multi si ca nu este usor sa faci ce am facut eu. Am alergat multe curse pentru copiii bolnavi. Am cautat sa fac found racing, sa doneze lumea. Am alergat si curse unde nu a donat nimeni si a trebuit sa platesc eu toata suma. Stiu ca si mie mi-a fost greu si ca sunt si alti copii care au si ei nevoie de ajutor. Suntem multi care alergam si pentru altcineva. Oricum alergam. De ce sa nu strangem si bani?

Ii pare rau ca nu a descoperit alergarea mai devreme, dar spune ca timpul nu este pierdut. „Vreau sa alerg cat mai mult, la cat mai multe concursuri, sa am  performante si sa fac rost de sponsori care sa ma ajute sa pot sa particip la ele. As face orice sa pot sa fac sport de performanta, sa pot sa ma duc macar cateva zile intr-un cantonament…Profesionistii fac masaj dupa fiecare antrenament. Eu nu am facut niciodata masaj.”

   DESPRE ULTRABALATON:

  • ” Daca nu ma speria nu ma duceam. Tocmai de asta ma duc, pentru ca este foarte greu.”
  • ” Am visat ca voi alerga sub 25 de ore ( timpul limita pentru cei 220 de kilometri este 32 de ore ).”
  •   s-a antrenat la crosuri si maratoane rapide. In total cam 150-200 de kilometri pe saptamana.
  •  va alerga la fel ca un alt ultramaratonist, Aris Necula, pentru a strange fonduri pentru INVICTUS. Tot drumul vor fi insotiti de doi ciclisti militari care s-au oferit sa le fie suport.

     DESPRE EL:

” Sunt un tip calm, dar si capricorn…., adica sunt incapatanat. Este si rau si bine. Ar trebui sa ascult si de altii. In decembrie si ianuarie am alergat cam mult si m-am accidentat. Vreo doua luni nu am putut sa alerg asa ca am inceput pregatirea pentru ULTRABALATON de la jumatea lui martie. Ar fi trebuit ca pregatirea pentru cursa sa fie cel putin 8 luni.”

Intr-o lume in care ne plangem ca tinerii se indeparteaza de sport, ca isi petrec timpul pe tableta, pe facebook sau in tot felul de anturaje dubioase, Laurentiu Daniel Moga este trup si suflet dedicat alergarii. Il si vede cineva?