LAZAR SANGEORZAN, BUNICUL care nu oboseste niciodata

30

          ” SUNT INVIDIOS PE CEL CARE FACE MAI MULTA MISCARE CA MINE”

 sangeorzan    „Tatăl meu a fost paznic la mină și muncitor forestier. Am avut o copilărie frumoasă, dar grea. Am lucrat de mic, de la 10-12 ani. Ca să câștig un ban mergeam la coasă. Greu se ținea cineva de mine. Adevărul e că aveam o energie debordantă.” Și o mai are și acum: la 61 de ani și câteva luni. Lazăr Sângeorzan este cunoscut printre alergătorii de maratoane montane. Anul acesta a participat la 20 astfel de competiții.” Tot timpul când alerg glumesc. Sunt bine dispus. Alergarea este o bucurie pentru mine. Le mai spun unora în timpul curselor să nu mai fie crispați, să se bucure.” 

     S-a născut în satul Șanț, o localitate de munte, de la poalele Rodnei, la mijlocul distanței dintre Cârlibaba și Năsăud. La liceu a mers la Turda timp în care a practicat și boxul la Industria Sârmii Câmpia Turzii. A făcut și ceva rugby, iar IEFS-ul l-a absolvit în 1979 la București, specialitatea kinetoterapie. A fost prima promoție de kinetoterapeuți din România.

     Ața l-a tras apoi spre casă, de fapt repartiția. Așa a ajuns la Băile Felix unde a lucrat din 1980 până în 1993.

      „Mi-a plăcut toată viața alergarea. În facultate îmi spuneau omul care nu obosește niciodată. Am alergat de când mă știu. Nu concep să nu fac mișcare. Jucam tenis la un moment dat, dar nu eram complet. Dupa tenis mă duceam să alerg. Eu sunt invidios doar pe unul care face mai multă mișcare ca mine”,  s-a destăinuit pentru aimx.ro Lazăr Sângeorzan

    SPERIETOARE PENTRU ANGAJATI CAND NU ALEARGA

      Până în 2010 când a descoperit competițiile de alergare Lazăr Sângeorzan alerga zilnic 10,12 sau15 km. Un prieten de-al său, profesor de geografie, l-a introdus în lumea concursurilor. Acum aleargă nu doar în țară ci și în străinătate. A fost la maratoane pe plat la Praga, Florența, Roma, dar muntele a rămas marea sa dragoste.

     Din 1993 Lazăr conduce o firmă ce distribuie vopsele, iar angajații săi se roagă să-și ia zilnic „tratamentul”. „E un fel de drog. Dacă nu alerg sunt taciturn, închis, indispus. Îi mai aud pe angajați cum zic: „iar n-a alergat ăsta azi”

       Primul concurs a fost un semimaraton, la Debreten, în Ungaria. L-a terminat într-o oră 38 de minute și 55 de secunde.” M-am simțit obosit. A doua zi stăteam la trecerea de pietoni și mi se îndoiau genunchii. Mă uitam cu frică în jurul meu să nu spună lumea că sunt beat”, povestește cu umor Lazăr.

      RECORDUL DE DISTANTA: 110 KM

 sangeorzan-ciucas    „Pe munte e mult mai accentuat efortul. Solicitările sunt triple. Cel mai mult am alergat acum doi ani” își aduce aminte Lazăr Sângeorzan de experiența Ciucaș. A avut 110 km de parcurs cu o diferență de nivel de 5000 de metri. Startul s-a dat la 6 dimineața, iar Lazăr a ajuns la finish după aproape 16 ore.„La un moment dat nu mai reușeam să îmi dau seama dacă alerg sau merg. Ultimii 5 km i-am alergat ca și atunci când am inceput. După jumătate de oră însă de la încheierea cursei am făcut hipotermie și am început să tremur foarte tare. Am adormit îmbrăcat în echipament. Nu puteam efectiv să mă mișc din pat.  Dimineața m-am trezit foarte bine. Am făcut un duș și am fost ca nou.”

     Bunicul maratonistu’ așa cum este recomandat de nepoțica lui de 8 ani a câștigat în 2015, la categoria de vârstă, locul 1 la maratonul Mont Blanc. În Franța a surclasat un norvegian și un italian. Pentru 2017 caută parteneri cu care să atace și alte competiții de afară. Recunoaște că singur îi este mai incomod.

      Pe 8 octombrie 2016 Lazăr Sângeorzan a împlinit 61 de ani. Este vârstă la care unii așteaptă poate prima pensie sau acel tradițional baston cadou. Lazăr are alte obiective: așteaptă nerăbdător noul sezon…de alergare.

LAZAR SANGEORZAN DESPRE

cât timp va mai alerga: ….cât timp o să mă bucur. Când nu o să mai am motivația bucuriei voi spune stop, dar nu cred că va dispărea toată viața.

alimentație: …  nu prea mănânc carne. Îmi plac mult lactatele. Am fost un copil crecut cu mămăliga cu brânză. Mănânc multe fructe, mere. Îmi place mierea.

alimentația din timpul curselor:.. mai iau un gel, două, dar am încercat și polenul crud care este un energizant extraordinar. L-am combinat cu miere și mai adăugam apă. M-am simțit foarte bine.”

ce-ar fi făcut dacă nu alerga:…nu era deloc bine. Chiar nu știu ce făceam cu tonele astea de energie. 🙂

cine îl însoțește la competiții… soția, cu care sunt căsătorit de 36 de ani și nepoțica mea care a luat microbul alergării și s-a îndrăgostit de atletism.