„Omul deserturilor”: Andrei Gligor, ultramaratonist de fapte bune

474

La ceas de bilant, aimx.ro a stat de vorba cu ultramaratonistul Andrei Gligor. Andrei este un alergator implicat social, care alearga pentru cauze nobile. Sportivul ne-a impartasit cateva din experientele sale din competitiile la care a luat parte.

Andrei Gligor nu a facut sport de performanta pana in 2011. „Omul deserturilor” are ca hobby…, chitara.

aimx.ro: Cine este Andrei Gligor si de unde pasiunea pentru alergare?

Andrei: Sunt tata si sot, IT-ist de meserie si provin dintr-o familie cu preocupari muzicale: mama canta in corul Radio, iar tata canta la pian. Mi-au insuflat pasiunea pentru muzica si mi-a placut chitara, instrument la care cant si acum. Nu am facut niciodata sport de performanta. Am fost intotdeauna foarte activ. Mi-a placut baschetul si am facut un an de atletism.

Inceputurile alergarii vin din 2011.Atunci ma recuperam la sala dupa un accident la menisc, petrecut la schi. Am ascultat acolo povestea cuiva care tocmai venise de la New York Marathon si m-au impresionat trairile si emotiile transmise. Mi-am dorit sa alerg un maraton si am intrat intr-un program de antrenament de 7 luni. La 1 decembrie 2011 alergam la Athens Marathon si de aici incepea pasiunea mea pentru alergare.

aimx.ro: De ce alergare in desert?

Andrei: Dupa maratonul de la Atena am simtit ca lipsea ceva. Mi-am dorit sa dau ceva inapoi comunitatii. Asa am ajuns sa alerg pentru cauzele pe care le-am sustinut. Cred in ele si toate au reprezentat ceva in viata mea. In 2012 i-am intalnit pe cei de la Inima Copiilor si mi-am dat seama ca pot imbina pasiunea mea pentru alergare cu o fapta buna. Asa a luat nastere campania 3600 km pentru a strange cei 29000 euro pentru un aparat performant necesar copiilor bolnavi de la Marie Curie. 7 luni de zile am alergat in medie 15 km pe zi. In 2013 am alergat la Sahara Marathon, punctul in care s-a reusit si strangerea sumei necesare.

Concursul m-a marcat. A fost deosebit de greu. Se alearga pe langa tabere de refugiati care traiesc in corturi. Sunt oameni fara identitate nationala care nu sunt doriti in nici o tara.

„Temperatura oscileaza in desert de la plus 50, la -10 grade intr-un interval de 24 de ore.”- Andrei Gligor, pentru aimx.ro

Andrei Gligoraimx.ro: Ce ne poti spune despre frumusetea desertului, despre oamenii intalniti?

Andrei: Peisajele sunt fascinante: am vazut legendarele dune, dealuri si munti, vai cu bolovani si vegetatie uscata, albii de rauri secate. Oamenii sunt diversi, de toate varstele si cu povesti emotionante. Am vazut alergatori de 18 ani, dar si veterani de 84 de ani sau oameni care au alergat cu boli in faze terminale.

aimx.ro: Cum sunt temperaturile in desert? Te-ai simtit vreodata in nesiguranta?

Andrei: Nu poti fi niciodata pregatit pentru temperaturile de acolo. Noi traim in alta clima. E o caldura extrem de uscata. 5% umiditate fata de 70% cat este la noi. Temperaturile sunt pana la 56 grade ziua si scad drastic pana la -5 sau chiar -10 noaptea. Nu te simti in pericol pentru ca organizatorii umbla mereu cu jeep-uri pe traseu. Sunt medici la fiecare check-point. Este putin mai greu la etapa lunga cand te prinde noaptea in desert.

aimx.ro: Iti trebuie ceva forta sa duci rucsacul in cursa… Ce greutate are si ce contine?

Andrei: Este nevoie de ceva forta fizica pentru ca insumeaza efort continuu. Rucsacul trebuie sa aiba nu mai putin de 6.5 kg si maxim 15 kg. Eu mi l-am optimizat undeva la 8-9 kg in prima zi. Obiectele din ele sunt de strict necesar. Eu am taiat pana si coada periutei de dinti sa economisesc spatiu si greutate. Ajungi sa calculezi in grame ce pui in rucsac.

aimx.ro: Ce proiecte ai mai sustinut sau mai sunt pe lista ta?

Andrei: Dupa Inima Copiilor am sustinut Hospice Casa Sperantei. Acum prin proiectul Calivita 7 Deserts alerg pentru  Padurea Copiilor. De asemenea m-am alaturat celor de la ATCA. Este o organizatie care are in grija 139 de copii cu autism. Cat sunt sanatos, asta voi face.

„2017 a fost un an greu”- Andrei Gligor

aimx.ro: Speri ca fetita ta sa te urmeze intr-o zi?

Andrei: Familia este pentru mine pe primul loc. Ma bucur sa traiesc toate momentele fericite alaturi de fetita mea. Nu o voi indrepta catre alergare doar ca probabil ceva repere va avea. Cand avea doar 6 luni am alergat cu ea in carucior la Semimaratonul Bucuresti. M-as bucura ca atunci cand va implini 18 ani sa alergam impreuna editia cu numarul 50 a Maraton Des Sables.

aimx.ro: Ce urmeaza acum, dupa Namibia, Gobi si Arizona?

Andrei: Voi continua cu urmatoarele 4 etape din circuitul Calivita 7 Deserts: Fire&Ice Ultra in Islanda 250 km, in august 2018. Vor urma Atacama Crossing 250 km in Chile, The Last Desert Antarctica 250 km si cel mai lung dintre toate, The Track, in Australia. The Track va avea 522 km si se va tine in mai 2019.

aimx.ro: Cum inchei 2017?

Andrei: 2017 a fost un an greu. Dupa ce m-am antrenat 7 luni cu un volum de 3000 de km a trebuit sa infrunt cursa din Namibia dupa un chist parameniscal ce mi-a pus mari probleme. Aveam dureri. Mi s-a spus ca trebuie sa ajung la operatie. Am facut diverse terapii de recuperare si infiltratii. In prima zi in Namibia, dupa km 5 m-a luat durerea. Am luptat si am reusit sa termin cursa pe locul 6 la categorie si 11 la general. Am revenit in tara si am continuat recuperarea dupa care am mers la Gobi si m-am clasat identic, 6/11. In Arizona s-a vazut diferenta si faptul ca terapiile m-au ajutat: am venit pe 7 la general si podium cu locul 2 la categorie.

Autor: Loriana Naita