Spartathlon, Mariana Nenu: „Plangeam si alergam!”

Spartathlon, Mariana Nenu: „Plangeam si alergam!”

posted in: Stiri | 0

 

    Mariana Nenu: „Am stiut tot timpul ca voi termina”

Mariana este o explozie de bucurie. Sunt aproape 48 de ore de cand a devenit prima romanca finisher la celebrul ultra din Grecia: Spartathlon ( 246 de kilometri). Ar vrea sa-ti povesteasca fiecare metru pe care l-a alergat, fiecare stare pe care a trait-o si toate incercarile prin care a trecut. In acelasi timp ar dori sa multumeasca tuturor celor care au sustinut-o si incurajat-o. Spune ca a avut o armata in spate. Este fericita ! Nu conteaza ca la sosire a ajuns fara unghiile mari de la picioare, cu infectii la celelalte si dupa ce a vomitat de 4 ori. Nu conteaza ca noaptea, dupa peste 20 de ore de efort,  a avut de suportat ploaia rece si vantul si ca ochiii i se inchideau de somn in timp ce mergea. Nici macar faptul ca in prima noapte de dupa concurs nu a putut sa stea la orizontala din cauza durerilor groaznice de la picioare si a „furat” doar o ora de somn. Sunt amanunte nesemnificative in fata satisfactiei pe care o traieste.

„Nu m-am dus la Spartathlon sa urc pe podium. Am vrut doar sa termin. Atat! Just finish ! Asta era in capul meu. Vreau sa va spun ca este o cursa foarte frumoasa. M-am antrenat specific pentru acest ULTRA cu Razvan Norocel. Am pregatit acest ultramaraton in mod exemplar. Aveam hartiute cu timpul pe care trebuia sa-l scot intre check point-uri. Mi-am tatuat cu pixul harta cursei pe mana. Stiam exact cand trebuie sa-mi iau vitaminele, cand sa mananc si in ce moment sa-mi schimb hainele. Nu am pus la indoiala niciodata faptul ca nu voi ajunge la finish. M-am antrenat cu cap. Am fost focusata si determinata. „ Mariana Nenu, pentru aimx.ro

   Spartathlon: Mariana, Regele Leonidas si steagul Romaniei

A dormit o singura ora din cele 33 de ore, 50 de minute si 29 de secunde de concurs: ghemuita pe scaunul din dreapta al unei masini si invelita cu o folie pe care o au si echipajele SMURD la interventii. Apropierea de finish a declansat o furtuna de sentimente in sufletul Marianei.

De la check point-ul 70 alergam si plangeam. Plangeam in hohote fara sa ma pot opri. Imi spuneam in gand – „Hai Mariana! Hai ca nu te-ai imprumutat degeaba!” Stiam ca la ultimul punct de alimentare am drapelul Romaniei sub forma unei panglici precum au primarii. Am vrut sa fiu imbracata la sosire in echipament cu Romania si cu steagul la gat. Oamenii ma incurajau si strigau „uite avem o reprezentanta din Romania”. Nu pot sa descriu ce a fost in sufletul meu cand am trecut linia de finish. M-am dus la statuia Regelui Leonidas, i-am imbratisat piciorul si am continuat sa plang in hohote. La mana am avut bratara fiului meu. I-am spus ca atunci cand imi va fi greu ma voi uita la ea.”– Mariana Nenu, pentru aimx.ro

Mariana Nenu

” Nu mi s-a parut acest concurs un bau, bau. Nu a fost groaznic. Mai vreau!!! La anul vreau sa ma intorc la Spartathlon si sa urc pe podium la Ultrabalaton.”

Credit Photo: Sparta Photography Club