John Kelly a intrat in istoria Barkley Marathons ca al 15-lea finisher…din 1200

       Suntem pe 3 aprilie 2017, intr-o zi de luni. Un tanar vizibil marcat de efort apare din padure. Pe cap poarta o caciula groasa de un portocaliu strident. E acoperit cu o punga de plastic, rupta, in tentativa de a se proteja prin orice mijloc de frig. Se indreapta in usoara alergare spre poarta galbena. Suntem in Frozen Head State Park- Tennessee, SUA. Este locul de desfasurare al cumplitului ULTRA Barkley Marathons. „Alergam pentru ca imi era frica sa nu adorm”, avea sa dezvaluie sportivul. Atinge poarta, iar cronometrul se opreste la 59 de ore, 30 de minute si 53 de secunde. E in timp. E al 15-lea om din istorie care reuseste sa termine cursa. Din 1200. Se prabuseste agonizand intr-un scaun. Langa el apare imediat sotia sa. La 5 zile de la finish intra pe pentru prima data pe pagina sa de FACEBOOK si observa ca un TSUNAMI de mesaje i-a invadat wall-ul.

     A fost „tare” sa descopar finish-ul meu prin intermediul postarilor voastre. Eram „pe campii”, aproape deliram, cand chiar s-a intamplat.

aimx.ro: John! Tu ai ales Barkley sau Barkley te-a ales pe tine? 🙂

John Kelly:  Barkley este un ULTRA la care visam de mult timp, dar niciodata nu am crezut ca intr-o zi voi fi capabil sa il termin. Am crescut chiar peste strada de unde se da startul cursei. Acei munti inseamna foarte mult pentru mine. De cand am inceput sa alerg, sa incerc sa devin din ce in ce mai bun si sa imi imping limitele, Barkley a devenit in mod natural destinatia finala unde sa imi imping acele limite. Visul de la inceput s-a transformat intr-o ambitie puternica si mi-am dat seama ca trebuie sa termin acea cursa.

aimx.ro: Cum ai descrie acest ULTRA pe scurt ?

John Kelly: Minunat, infiorator, imprevizibil, de neexplicat.

aimx.ro: Pare o nebunie sa alegi sa participi la un ultramaraton unde doar un procent de 1 la suta din concurenti au reusit sa-l termine…

John Kelly:  Da, dar tocmai asta e frumusetea. Daca stii ca poti sa-l termini atunci realizarea parca nu mai este asa de grozava. Ca sa-l parafrazez pe Liz ( organizatorul Barkley Marathons), Barkley iti ofera sansa bucuriei extreme in sport ce poti sa o obtii insa doar cand esecul este foarte probabil. Daca toata lumea ar putea sa termine competitia nu ar mai fi nimic maret in ceea ce am realizat eu si probabil nici voi nu ati mai vrea un interviu cu mine 🙂

John Kelly la 7 ani era …. un pusti normal in scoala primara. Imi placea sa alerg, dar sportul meu preferat era baseball-ul si visam sa ajung aruncator la Texas Rangers.

” Au fost cele mai grele momente din viata mea „

aimx: La Barkley cel mai puternic adversar este cel care alearga langa tine sau vremea, timpul, propriile limite?

John Kelly: Batalia se da intre propriile tale limite si cursa propriu-zisa. In acest an vremea si lipsa somnului au fost cele mai dificile aspecte pentru mine. Am trecut prin ceata densa, apoi caldura, ploaie, ceata din nou si intenisficari puternice ale vantului. La ultima tura, a cincea, oboseala psihica si lipsa somnului m-au facut sa trec prin cele mai grele momente din viata mea. Trebuie sa iti doresti foarte „rau” sa inchei ultramaratonul pentru a lupta cu aceste probleme si a nu abandona cand orice farama din corpul tau iti spune sa renunti sau sa te culci.

aimx.ro: Poate fi cineva pregatit suta la suta de Barkley Marathons?

John Kelly: Nu, absolut nu. Sunt prea multe necunoscute care nu pot fi pregatite si prea multe aptitudini pe care un singur om trebuie sa le aiba si sa le gestioneze. Ce poti face este sa studiezi toate variabilele si sa iti faci planuri pentru fiecare din cele pe care nu le cunosti. Trebuie sa te asiguri ca nu esti mai putin pregatit in domenii ca ( orientare, catarare, etc ).

aimx.ro: Cand ai realizat in acest an ca vei castiga?

John Kelly: In niciun moment pana nu am atins poarta. Deliram si sufeream teribil din cauza lipsei somnului pe ultima portiune a cursei asa ca nu stiam daca voi fi capabil sa raman treaz. Imi era frica de ceea ce as fi putut face pana la linia de sosire. Am avut de foarte multe ori halucinatii si eram atat de aproape de a adormi incat nu eram complet sigur daca am adormit si totul nu se petrece de fapt in vis.

 aimx.ro: Ce ai simtit cand ai atins poarta?

John Kelly: O descatusare totala… psihica, mentala, emotionala….Puteam in sfarsit sa ma relaxez si m-am prabusit intr-un scaun. Mi-a trebuit ceva timp sa imi revin si
sa pot realiza ce am facut, sa reusesc sa ma bucur.

aimx.ro: Ce a reprezentat „cosmarul” acestei editii pentru tine?

John Kelly:  Am luat startul intr-o ceata densa. Ceata era atat de densa incat lumina de la lampa mi se reflecta in fata atat de puternic incat abia iti desluseai mana intinsa. Am pierdut foarte mult timp din cauza erorilor de navigatie chiar in startul cursei.

aimx.ro: Cu ce urme ai ramas pe corp?

John Kelly: Mi-au ramas o multime de zgarieturi de la spini care arata cam rau, dar nu este cea mai grava problema. Degetele de la picioare sunt zdrobite , talpile sunt pline de basici si inca resimt lipsa somnului. Am ramas cu cele mai multe urmari fata de oricare alta competitie pe care am experimentat-o in viata mea.

 aimx.ro: Care este sfatul tau pentru cei care vor sa ia startul la Barkley Marathons?

John Kelly: Exerseaza situatiile in care stii ca esuezi. Invata cum sa treci prin aceste esecuri si cum sa ajungi mai aproape si tot mai aproape de succesul pe care il credeai imposibil. Cu siguranta vei fi nevoit sa treci peste acele momente mentale in care totul iti spune sa renunti pentru a incheia cu succes Barkley.

 Ideea de a organiza Barkley Marathons i-a venit localnicului Gary Cantrell, poreclit Liz. Acesta a fost inspirat de evadarea dintr-o inchisoare de maxima securitate din zona ( acum abandonata) a asasinului lui Martin Luther King Jr. Se intampla in 1977, iar evadatul a fot capabil sa parcurga doar 13 kilometri in 55 de ore prin munti, inainte sa fie prins. Prima editie a avut loc in 1986. Mai multe amanunte despre ultramaraton gasiti aici: http://aimx.ro/un-singur-om-incheiat-cumplitul-barkley-marathons-2017-scene-dramatice-la-final/.