Andy Brunner implineste 64 de ani peste fix o saptamana. Va sarbatori cu medalia la gat si cu mana imobilizata dupa accidentarea la umar de la Mondialele din Andorra. In 2017 isi pierdea cunostinta tot pe acelasi traseu. Fix in acelasi loc, dupa o cazatura in cap. Practica downhill-ul de doar de 3 ani. Are insa o bogata istorie in ceea ce priveste sporturile cu motor. Andy Brunner este elvetian. De 25 de ani s-a stabilit in Romania. Concureaza pentru clubul Dinamo BikeXpert.
Andy Brunner a inceput sa practice downhill la 61 de ani. 3 ani mai tarziu a castigat medalia de bronz la Campionatul Mondial de Masters (categoria 60+)
Andy Brunner (foto ultimul din dreapta Paris-Dakar 1991) a fost timp de 3 ani pilotul oficial al celor de la Suzuki. In 1991 a luat locul 17 in celebrul Paris Dakar, cursa de motociclete. Este poate cel mai semnificativ moment al carierei. A mai participat la Raliul Faraonilor, unde a terminat pe 3 sau in Raliul Tunisiei. „Job-ul” de pilot profesionist i-a adus nenumarate accidentari. A suportat mai multe interventii chirurgicale. Bicicleta l-a ajutat tot timpul in recuperare. A fost si antrenor de motocross si enduro. „Sunt un lenes” e remarca abrupta a lui Andy. Ca de altfel si marea majoritate a track-urilor pe care se da in downhill. Si continua. „Ajunsesem la 83 de kilograme, aveam burta. Eram fix imaginea lui Al Bundy: pe canapea cu telecomanda in mana. Eu aveam 58 de ani, iar mama avea atunci varsta de 98. Mi-am zis ca eu daca as mai avea de trait atatia ani nu se poate sa o fac in felul asta. Mi-am dat un restart. Mi-am luat o bicicleta si am inceput sa pedalez. Primul an a fost oribil. Ma dureau toate: incheieturile, genunchii…” dezvaluie pentru aimx.ro medaliatul cu bronz de la Mondiale. Ulterior placerea pentru sport i-a revenit. Si-a schimbat si alimentatia, iar in prezent merge de 3-4 ori pe saptamana la sala.
Andy Brunner: „Ma suna copiii sa vorbesc cu parintii lor si sa le spun ca nu este periculos downhill-ul”
A inceput sa ia startul si in concursurile de MTB. „La MTB clasic castigam tot la categoria mea de varsta. Am participat si la celebrele curse MTB HERO. M-am indreptat apoi spre downhill. Toata lumea mi-a zis ca sunt nebun. Ca e o nebunie ce vreau sa fac si sa stau linistit. Nu ma asteptam sa existe o categorie pentru varsta mea la downhill. Am fost surprins, dar si foarte bucuros.”
„Sunt elvetian, dar in Romania ma simt ca acasa. Traiesc niste momente fantastice aici cu voi”- Andy Brunner pentru aimx.ro
Andy a mers in Andorra, la Mondial,fara a avea un obiectiv precis. De un an a incpeut antrenamentele mai complexe. S-a antrenat foarte mult si si-a crescut nivelul. „Am muncit foarte mult. La anul imi doresc sa merg in Canada la Mondial si sa castig medalia de aur”, dezvaluie Andy Brunner. Nu simte frica de accidentare. „Cand e competitie e pe viata si pe moarte la mine. Nu mai conteaza nimic.”
„Acum in Andorra am fortat sa iau locul doi. Aveam un avans important in fata celui de pe 4. Am zis ca nu pot sa pierd nimic. Chiar inainte de sosire am cazut si mi-am dizlocat umarul. Ca sa reintri pe traseu trebuie sa o faci din locul unde ai cazut. A fost foarte greu pana am revenit pe track. Am mers pana la finish ca melcul, doar cu o mana pe ghidon” dezvaluie povestea medaliei Andy Brunner.
Andy a ajuns si un fel de ambasador al acestui sport.”Ma suna multi copii sa vorbesc cu parintii lor si sa le spun ca downhill-ul nu este o nebunie. Am devenit un fel de „maimuta” de aratat”, spune cu umor elvetianul de la Dinamo BikeXpert.
Autor: Vlad Lucian Arhire
Credit Photo: Kero Bike.ro