Medicul Iulian Filipov este noul detinator al recordului national la 48 de ore de alergare. Performanta a fost reusita in cadrul concursului Taipei 48H. Ultramaratonistul avea in plan un rezultat gigantic: doborarea recordului mondial al legendarului grec Yiannis Kouros (473,495 km – Franta, 1996). O accidentare a transformat cursa intr-un adevarat thriller. „Horror mai degraba. O cursa de facut o singura data in viata. Este o uzura uriasa”. Frustrare, durere, halucinatii, o pregatire excelenta, determinare si o revenire de senzatie. Sunt cateva dintre ingredientele, pe langa doua beri „sorbite” in momentul in care totul parea sortit esecului, noului record national la 48 de ore de alergare: 400 de kilometri si 163 de metri. Cititi mai jos povestea unei curse „once in a life-time”, o exclusivitate marca aimx.ro.
Iulian Filipov: „A fost o cursa in care am castigat ceva ce nu credeam ca este posibil. Am constientizat cat de fragili si puternici putem fi”
Iulian Filipov este omul care detine reocrdurile nationale la 100 de kilometri de alergare (6 ore, 41 de minute si 7 secunde), 24 de ore (277,476 de kilometri) si, din 12 februarie, 48 de ore (400,163 km). Alergatorul nascut la Radauti, Suceava, a ajuns in Taipei cu cateva ore inainte de startul ultramaratonului, tarziu in noapte. Pe langa bagaje mai ducea cu el si o povara ce cantarea, cu siguranta, mai greu: frustrarile acumulate dupa zeci de luni de antrenamente, izbucnite in urma unor concursuri pe care le-a „dat de pamant” din cauza unei accidentari.
„In martie 2020, noiembrie 2021 si septembrie 2022 am avut o accidentare recurenta severa, respectiv fractura de stres a coloanei in zona sacrala. Tratamentul conventional consta in medicatie, fizio si kinetoterapie si repaus complet 4-6 luni, ceea ce recunosc ca nu am respectat deloc. Altfel spus am alergat pe fond de durere, cu simptomatologie atat in miscare cat si in repaus. Datorita mecanismului de aparare musculara am dezvoltat un sindrom piriform sau de disfunctie sacrala. Impartasesc toate aceste detalii tocmai pentru a intelege motivul unui DNF (Did Not Finish), care se prefigura chiar de la momentul debarcarii din avion, cand exista deja o durere difuza in zona sacrala” isi incepe marturisirea Iulian pentru aimx.ro.
Sunt peste 800 de sportivi la start din 11 tari. Taipei 48H este recunoscut ca fiind una dintre cele mai bine organizate astfel de competitii din lume (si in Romania se organizeaza de anul trecut un Festival International de Ultramaraton, de TOP, Transylvania 6 Days, cu 5 probe – www.transylvania6days.ro).
Iulian este insotit de antrenorul sau Ioan Moisa. Este umiditate mare si o temperatura pana in 25 de grade, dar care va creste in ultimele 24 de ore ale competitiei. Se simte oricum mult mai cald, iar o pelicula lipicioasa ii apare inevitabil pe maini. Dimineata este „imbratisata” de o pacla de ceata, iar avioanele care aterizeaza pe aeroportul din apropiere ii trezesc pe alergatori la realitatea cursei.
Planurile sunt facute pentru cel mai valoros rezultat mondial din istorie pe 48 de ore de alergare: in prima zi 280-285 km!!! ( peste recordul national la 24 de ore), iar in a doua zi intre 190-215 km, dupa felling. La finalul celor 48 de ore rezultatul ideal ar fi insemnat: 470-500 de km.
Iulian are insa si un plan B: sa alerge „doar” 220km in prima zi, valoare care ar fi insemnat baremul necesar calificarii la Campionatele Mondiale de 24h care urmeaza sa se desfasoare tot in Taipei intre 02-03.12.2023.
Inamicul numarul 1, DUREREA, apare de la inceput. Primul gand: „renunt la competitie si la sportul de performanta.”
Iulian Filipov este medic specialist Chirurgie Orala si Maxilo-Faciala. In Taipei era pregatit pentru cea mai lunga si inspaimantatoare „operatie” din cariera sportiva. Hotarat sa o faca doar o data.
„Am inceput alergarea cu un pace de 4:55-4:52 min/km cu laitmotivul ca primele 12-16 h trebuie sa exista doar placerea alergarii, fara efort fizic sau mental marcat. Nu a fost deloc asa. Am avut durere de la inceput chiar daca intensitatea era de 3-4/10. Curios, durerea s-a intensificat pana pe la 6-7. Am luat un brufen si mi-a trecut dupa 6 ore de la inceputul alergarii. Ma simteam grozav, functional si mental era foarte bine. Nutritia a functionat excelent si deja, planurile facute inainte prindeau contur. A durat pana pe la a 11-a ora de concurs” povesteste Iulian pentru aimx.ro.
Din thriller, „filmul” se transforma intr-un horror, cu accente sadice.
„Durerea a reaparut aproape brusc. Incepusem sa alerg perceptibil, cu o alta biomecanica. Calcam pe varf in ideea de a menaja articulatia sacro-iliaca si pitiformul. La 12:00 h durerea era severa si am luat o decizie: renunt atat la competitie cat si la sportul de performanta. Aveam in jur de 150 de kilometri. I-am zis, cu resemnare, lui Ioan Moisa ca nu voi putea alerga nici macar un 24h complet. M-a ascultat, a inteles, insa m-a intrebat cat de probabil ar fi sa cumulez 220 km pentru a-mi asigura baremul necesar calificarii la 24WC Taipei. Initial am refuzat vehement, insa am continuat alergarea cu o frustrare suprapusa unui sir de alte frustrsri regasite pe fondul aceleiasi accidentari”.
Mai sunt 3 sferturi din cursa. Si in acelasi timp este si finalul carierei. Omul care in urma cu 12 ore avea puterea si hotararea de a se „lupta” cu recordul mondial, se transforma in ultramaratonistul care vrea sa spuna „adio” performantei.
„Pentru ca balanta inclina mai mult catre negare, frustrari si lipsa satisfactiilor pe care sportul ti le ofera. In final, pot spune, fara nicio urma de exagerare ca nu-mi amintesc sa ma fi chinuit vreodata atat de mult, cu atat mai mult ca timpul, resurse temporale, financiare, fizice, psihice faceau parte dintr-un puzzle menit sa-mi aduca bucurie. Cu greu am cumulat 224 km, dupa 20 de ore, dar am experimentat o durere debilitanta, frisonam si eram livid la fata. M-am tarat pana la taxi si am plecat la hotel.”
4 ore de somn, junk-food, doua beri si o cursa nebuna de recuperare
Noaptea e un sfetnic bun. Dar si 4 ore de somn pot face minuni. Dupa doua comprimate de brufen si doua indometatacin medicul se trezeste fara dureri. Refuzase propunerea staff-ului hotelului de a-i chema o ambulanta pentru a merge la spital. Intre timp isi anuntase si familia ca renunta la sportul de performanta. De doua luni nu pusese gura pe alcool. A dat shut-off „experientei lamentabile” si s-a „refugiat” intr-un local.
„Fiind un om “ liber” mi-am comandat o bere. Eram obosit dupa cei 224 de km si cu stomacul gol, asa ca m-am ametit imediat. Eram bine din nou asa ca inainte de masa am mai baut o bere. Am mancat enorm, mult junk-food asiatic, toate prajelile si sosurile posibile si apoi o infuzie de dulciuri. Un deliciu ce mai! Am ajuns din nou in camera, de data aceasta fericit, la 6-7 h de la DNF. Inainte sa ma culc m-am uitat pe clasament si am avut un soc: primul atlet masculin avea cu numai 24 de km in fata mea, iar urmatorii 2 cu 15, respectiv 8km. L-am trezit pe Ioan si i-am zis ca ma duc sa-mi continui alergarea. M-a privit cu o urma de compasiune si neincredere si mi-a zis sa ma culc. Cand bei doua beri te poti simti invincibil. Asa ca mi-am luat 5 geluri, 2 flask-uri, numarul de concurs si am revenit la locul evenimentului. Am discutat cu un arbitra IAU, care mi-a zis ca atat timp cat nu este un Campionat Mondial, ci o competitie Silver, pot sa-mi continui alergarea. Am gasit doi voluntari care s-au oferit sa ma ajute cu nutritia si am reinceput aventura” povesteste Iulian revenirea pe traseu.
Suceveanul „adoptat” de Brasov se afla pe 7, la general, in momentul reintoarcerii. Dupa 12-13 ore de alergare constanta ajunge pe locul 3. In fata lui sunt detinatorul recordului national al Poloniei ,la 48H, Bartosz Fudali, si Joanna Zakrzevski, o alergatoare din UK ( detinatoarea recordului la 24h- 257 km, cea care venise focusata pe doborarea recordului feminin la 48h, ceea ce a si reusit: 410,215 km).
„Nici nu am constinetizat ca se facuse dimineata. Eram la aproximativ 300 de km si imi croiam drum catre locul 1 al podiumului. Greul adevarat din punct de vedere competitional urma sa apara intrucat temperatura crescuse la 25-26 de grade, insa in zonele subtropicale le resimti cu 5-6 grade mai mult. Efortul fizic aerob, intr-o clima calda, atunci cand faci trecerea de la habitatul tau din ultimele cateva saptamani, respectiv-10 grade, cum a fost in Brasov, la +la 25-30, este ca si cum ai alerga intr-o sauna. Cred ca experienta primei zile, in care durerea a ajuns la un nivel greu de tolerat si faptul ca numai dupa 17-18 ore ma simteam o alta persoana, al carei sold era functional si imi permitea sa calc normal pentru contextul dat, mi-a dat un imbold competitional important chiar si la 30 de grade”.
Iulian incepe partida de sah cu Fudali.
„Am avut un adversar mai tanar, foarte determinat care, cred eu, incerca sa speculeze accidentarea mea, facand periodic intervale rapide de alergare care i-ar fi permis sa-si recastige locul 1 in clasamentul masculin. Din fericire pentru mine, antrenamentele de intervale facute cu bunul meu prieten, Silviu Stoica, m-au pregatit si pentru asta. Ultimele 7 ore, mai putin ora 48, au fost un exercitiu de verificare a limitelor. Aveam numai doua bucle de 653 de metri ( aceasta era traseul competitiei) in fata sportivului din Polonia si trageam din rasputeri sa-mi mai adaug un tur de avantaj. Am adaugat inca doua si mai erau inca 3 ore. Simteam ca desi nu aveam vreo durere organica, caldura ma sleise de putere, cu atat mai mult ca eu nu facusem nici macar o pauza de 60 de secunde, altele decat cele necesare mersului la toaleta. Cu mici franturi de episoade halucinogene de 2-3 secunde, mi-am facut o strategie: am incercat sa mai fortez un tur, sa raman la 100 m in spatele lui in asa fel incat sa il pot vedea cand incearca sa ma gaseasca si sa ma depaseasca si sa imi adaptez viteza la viteza lui. A fost o decizie buna pentru ca mi-am castigat avantajul controlului. Eu stiam in permanenta ce face, iar el nu stia ce fac eu. Trecuse la episoade scurte de mers combinate cu alergare si a fost grozav. Cu o ora inainte am ajuns in dreptul lui, am alergat impreuna cativa zeci de metri, l-am felicitat in avans pentru ca urma sa-si doboare recordul personal, respectiv al Poloniei. Ne-am descrancenat. Stia ca nu mai avea cum sa recastige 4 km pentru a ocupa locul 1. Trebuintele umane de baza sunt constante de mii de ani si probabil, dintr-un instinct de autovonservare, i-am propus sa alergam impreuna. Aproape o ora am mers. :)”
Filipov muta recordul national de la 370,121 km, detinut pana in prezent de Daniel Trusca, pana la 400,163 kilometri in ciuda unei pauze fortate de aproximativ 7 ore. Urca pe podium, printre episoade de halucinatii si hipoxic. Epuizarea extrema evapora orice rezerva de energie uitata in organism. In dreapta lui Iulian, pe podium, Fudali lasa pentru o secunda capul in jos si adoarme. Imi vine in minte imaginea lui Nicu Buceanu, la finalul cursei de 6 zile, Across The Years, in care stabilea recordul national pe aceasta distanta: 762,761 km. Cu drapelul pe umeri, Nicu intra in lumea visurilor, in soarele cald al Arizonei, in asteptarea premierei.
Va urma …? Da!
Iulian Filipov si 4 concluzii dupa Taipei 48H:
- Organizare excelenta, premii peste asteptari, experienta “once in a life-time”.
- Nu am doborat recordul lumii cum visam cu ochii deschisi, insa am constientizat cat de fragili si puternici sunt oamenii in acelasi timp. Toata experienta aceasta descrie foarte bine fenomenul “black swan”, in care variabile cumulabile mici creaza rezultate/experiente inimaginabile.
- nu mi-as lasa copiii sa faca asta.Doar asa, easy! Fara sa tragi pana simti ca pasesti intr-o alta zona galactica.
- inca nu renunt la sportul de performanta. 🙂
Autor: Vlad Lucian Arhire
Credit Photo: soonnet.org
