Este RAC, dar paradoxal merge doar înainte. Născut pe 17 iulie 1991, Alexandru Corneschi este campionul national al României la 5000 de metri, vicecampion la 10 mii si medaliat cu bronz la semimaraton. N-a dat niciun pas înapoi, desi a avut de sărit multe OBSTACOLE în viată, atât la propriu cât si la figurat. Acum vrea la TOKYO. La JOCURILE OLIMPICE. Proba aleasă: maraton. Vrea si crede că este capabil să răzbată într-o lume a maratonistilor în care România supravietuieste doar printr- un nume: Marius Ionescu. Acest nume îi este de cateva luni pe lângă coleg de antrenament si un prieten care la nevoie se cunoaste…cu sfaturi din propria experienta. Si mai are un nume în spate, același cu cel pe care îl poartă si el: CORNESCHI. Mai exact…,Ioan Pavel Corneschi, tatăl lui Alex. Bărbatul tintuit într-un scaun cu rotile de o boală cumplită este inspiratia, puterea, motivatia si mai presus de toate părintele care crede în copilul său, îl sustine neconditionat si-i transmite energia de care are nevoie. „Am avut tot timpul o sensibilitate pentru el. Este primul om pe care îl sun după o cursă indiferent de rezultat”. Si …da, Alex aleargă fiecare cursă și pentru tatăl său.
FOTBALUL l-a îndepărtat de FOTBAL
Energic de mic și neastâmpărat, cu mingea mai tot timpul la picior, Alex este sfătuit de tatăl său să-și consume ENERGIA într-un cadru organizat. ” Norocul meu a fost că am ajuns la Liceul Sportiv când avea loc un antrenament la fotbal. Nu am observat niciun fel de spirit de echipă. Toată lumea juca individual. Nu mi-a plăcut. Eu sunt o fire muncitoare și mi-am zis că dacă tot am să trag tare măcar să muncesc pentru mine, să se vadă rezultatele muncii mele. La fotbal poate eu jucam bine, dădeam o pasă bună, iar altul o irosea” , a explicat pentru aimx.ro, Alex, decizia de a se orienta spre atletism.
Se întâmpla în clasa a șaptea, iar contactul cu sportul de perfomanță avea să fie unul dur: „Erau antrenamente grele, de forță, nu prea am fost atras.” Totul până la prima medalie:” țin foarte bine totul minte. S-a întâmplat pe 1 aprilie 2006, la campionatul național de cros de la Sfântu Gheorghe. Știu traseul, știu cu ce eram îmbrăcat, concurenții… Din toți concurenții cred că sunt singurul care a rezistat.”
PUTEREA CARE VINE DIN SUFERINTĂ
„Pleca la muncă pe jos și se întorcea cu taxiul. Vecinii spuneau că este amețit, că vine beat. El de fapt numai putea să-și tragă piciorul după el.” Este momentul în care boala tatălui lui Alex începe să se agraveze. Bărbatul activ care lucra la MECANEX BOTOȘANI și făcea parte din ansamblul de dansuri a orașului rămâne imobilizat într-un scaun cu rotile după ce nu își mai poate controla picioarele. „De la el am moștenit energia și gena sportivă. Era activ. La fabrica unde lucra aveau echipă de fotbal, făcea dansuri..”
În același timp copilul Alexandru Corneschi își punea tot mai multe semne de întrebare în privința continuării atletismului: „Tata m-a împins și el m-a încurajat să continui. Câștigam 150 de lei pe lună. Făceam două antrenamente pe zi, iar vacanța mare pentru mine însemna cantonamente, concursuri…pregătire. A fost și este cea mai bună motivație a mea. Toată familia noastră își ia puterea de la el.”
SFATURI DE LA UN IDOL
Botoșăneanul participă de trei ani în concursurile de seniori. În primul a obținut două locuri 3 la Campionatul Național: 5 mii și 10 mii de metri. Pe plan internațional a impresionat la semimaratonul de la Viena, din primăvara lui 2016. A condus cursa de la un capăt la altul, dar nu se sfiește să admită că a avut parte de o conjunctură favorabilă: „Mai mulți dintre sportivii buni au trecut la maraton după ce organizatorii nu au mai oferit premii la cursa de 21 de km. Au fost 2 kenyeni care s-au oprit din cauza frigului. A fost cea mai friguroasă zi din luna aprilie, cu un vânt puternic ce a bătut doar din față. Din primii 50 de metri am fost primul și nu a reacționat nimeni. Vedeam o mare de oameni în spatele meu și nimeni nu mă ataca. Am strigat la doi dintre ei să vină lângă mine, dar mi-au făcut semn că nu vor. Mă simțeam ca stegarul din război în fața armatei. Am terminat după o oră și 7 minute și când am văzut timpul mi-a fost ciudă că am ridicat mâinile în sus, de bucurie la final, pentru că am pierdut o secundă.”
Pe Marius Ionescu îl știe de când a început atletismul. Și-l amintește ca nelipsit de pe podiumuri, ca pe un sportiv de elită care rezistă de ani buni în vârful ierarhiei. De un an însă Marius Ionescu îl ajută cu sfaturi ori de câte ori are nevoie, iar relația s-a sudat. „Îmi place de el că este o persoană foarte directă. Asta caut la oameni. De multe ori, la antrenament, când vede ceva că nu este bine el îmi spune direct și eu corectez”, spune Alex.
” MERG ÎN CANTONAMNET PE BANII MEI”
Discursul lui Alex Corneschi este unul sincer, direct, realist și departe de a fi hrănit cu himere. Este perfect conștient la ce s-a înhămat. Știe că munca sa titanică din următorii 4 ani este foarte puțin probabil să-l apropie măcar de podium în cazul participării la Jocurile Olimpice. Știe că România face parte din lumea a treia în ceea ce privește atletismul. Motivele sunt multe. La ultimele două ediții ale Jocurilor Olimpice de la Londra și Rio un singur român a trecut de calificări, la altetism.
„Sunt foarte realist în pregătire si în planul de antrenament pentru că este imposibil de ajuns la nivelul la care se află acum cei mai buni din lume. Sunt constient că nu va fi medalie, dar sper pe plan european să am un rezultat bun.”
Este dispus să scoată bani din propriul buzunar pentru a-și finanța cantonamentele.
” Federatiile nu prea dau importantă cantonamentelor în primul an de după Jocuri. O mare parte din banii pentru cantonamentul din Portugalia, de la începutul lui 2017, sunt ai mei, cu gândul că mai găsesc oameni cu inimă mare care mă vor ajuta.”
El și alții ca el luptă!!! Alex luptă pentru el, pentru tatăl său și pentru România. Noi suntem datori măcar să credem în el, în ei și să îi prezntăm ca pe niște modele demne de urmat de la care și alții să se inspire, iar cluburile, federațiile, COSR-ul să îi susțină. Pentru că dacă nici cei capabili de sacrificii, de muncă, cei talentați nu au parte de condiții optime de performanță LUPTA lor nu va fi îndeajuns, iar peste 4 ani vom plânge din nou că rezultatele lipsesc. Eu cred în Alexandru Corneschi!!
ALEXANDRU CORNESCHI DESPRE:
…Jocurile Olimpice de la RIO: „pe mine mă bătea gândul să încerc la Rio, dar Marius mi-a zis că sunt mult prea tânăr pentru maraton și să mai am puțină rabdare”.
…ultimul maraton alergat: „în urmă cu 3 ani. Am fost pe locul 3 la tineret. Am scos 2 ore și 33 de minute neantrenat. Am fost obligat de club să alerg deși făcusem pregătire pentru proba de 10 mii de metri.”
…recordul lui Marius de 2 ore 13 minute:” eu stau cu gândul să îi bat recordul și el să facă un reziltat mult mai bun. Pentru 2020 am zis ca plan de atac să mă situez și eu în zona asta. Ar fi super să-l bat, dar știu că este foarte greu, dar voi încerca să fiu sub 2 ore 13″
…tehnică: „alergarea e bună. Mai am de lucrat la forță: la abdomen și la spate.”
…greutate:” am 1 metru 86 și 69 de kilograme. Medicii spun că ar mai trebui să pun 1 kg, dar eu mă simt bine așa. Dacă trebuie neapărat am să mai pun un kg de mușchi.”
…restricții de sărbători:” când vin acasă de sărbători, în Moldova, nu țin cont de nimic. Am arderile bune.:)”
