RADU MILEA : „PUȚINI FAC PERFORMANȚĂ, MULȚI CRED CĂ O FAC”

Întâlnirea cu Radu Milea a fost una firească, parcă ne-am fi cunoscut din copilarie, dar v-am zis ( și pe facebook ) că mă bucur că nu a fost asa. Leapșa sau „prinsea” s-ar fi transformat dintr-o bucurie a copilăriei într-un coșmar: în sensul că „omul” te prinde până la urmă, după 100 de metri, 1km, 2 sau 100. Are 17 sezoane în sport, fie că vorbim de orientare sportivă sau de prin 2010 de alergare montană. Mai tot timpul cu zâmbetul pe buze dialogul curge natural. Un interviu cu ultramaratonistul Radu Milea e o plăcere, mai greu e să reușești să sintetizezi ce spune, pentru că spune multe lucruri și foarte interesante. 

„PUȚINI FAC PERFORMANȚĂ, MULȚI CRED CĂ O FAC”

AIMX.RO: Cum a fost acest sezon pentru tine ?

Radu Milea: Dacă până acum mă consideram ultramaratonist, anul acesta nu mi-a ieșit niciunul. Poate pentru că îmi doresc să fac performanță. Nu vreau să merg la un concurs doar să îl bifez, să spun că l-am terminat. Vreau să ies in față!! Eu așa am crescut. Dacă la un campionat național de orientare ieșeam pe locul 4 îl consideram un eșec. Cumva creierul meu nu poate să conceapă asta. De multe ori o mentalitate de acest fel poate fi și dăunătoare.

AIMX: În sensul că se pune o presiune suplimentară…

Radu Milea: Da, pui o presiune mai mare pe tine decât ar fi nevoie și când nu-ți iese rezultatul poți pica într-o stare care să se rostogolească și să se ducă și către alte rezultate negative. Când lucrurile nu merg bine încep să apară gânduri, îndoieli care se resfrâng posibil și în cursele viitoare.

Au fost 3 curse internaționale pe care le-am ratat, nu mă ascund: Madeira Ultra Trail, UTMB, unde am suprasolicitat și Cappadocia unde a fost efectul UTMB-ului, pentru că nu îmi revenisem cu genunchiul, dar era păcat să merg acolo și să fac doar pozele acelea frumoase cu baloanele ( la Cappadocia, Radu Milea, a condus cursa de 116,5 km pe primii 40 de km, după care a abandonat din cauza unor dureri la genunchi).

Pe plan intern a fost mai bine. Am fost în umbra unui maratonist care anul acesta a fost într-o formă fenomenală: Viorel Palici, din Zărnești, iar eu am fost în general al doilea.

AIMX: E concurență mare la noi?

Radu Milea: Concurența e mică și este o problemă pentru noi. Cumva, la noi, a devenit o performanță doar să termini cursa și nu sunt de acord cu asta. Nu judec pe nimeni, dar trebuie să faci o diferență între performanță și realizare personală. De aceea nici nu vom fi competitivi pe plan internațional, pentru că suntem foarte puțini care fac performanță și foarte mulți care cred că fac performanță și atunci când nu există o concurență foarte mare când ieși pe plan internațional iți iei niște bătăi de nici nu știi ce e cu tine. La unu’ care face performanță apar 5 care propovăduiesc altceva. Nu trebuie să facă însă toată lumea performanță, pentru că vorbim de un sport în care performanța apare din marea masă a oamenilor, dar dacă nu înțelegem performanța nici nu vor apărea vârfuri.

VIDEO, RADU MILEA: ” CÂND PICI ÎNTR-O EXTREMĂ INDIFERENT DE CE VORBIM APAR ȘI PROBLEME”

” REALIST, CRED CĂ POT SĂ ALERG PESTE 230 DE KM ÎN 24 DE ORE”

AIMX: Cea mai mare distanță alergată anul acesta…

Radu Milea: …a fost aproape de 180 de km, pe plat, când am alergat 24 de ore, iar pe munte 120 de kilometri la UTMB ( ULTRA TRAIL MONT BLANC), o treime din traseu adică.

AIMX : Când ți-a venit ideea de a alerga 24 de ore?

Radu MIlea: Povestea e veche. N-am făcut sport în perioada  2007 – 2009, am avut bacalaureatul, admiterea la facultate, alte priorități și auzisem că cineva a alergat 24 de ore. Mi se părea fantastic, fenomenal și după aceea a alergat 48 de ore. E vorba de un român care a făcut și el orientare. Ideea a fost de a-mi testa limitele. Lucrurile s-au rostogolit și mă bucur că am inspirat oamenii: a apărut în toamnă la Timișoara un concurs de 24 de ore la care au alergat oameni care în mod normal, la un concurs de alergare montană, sunt peste ei. Acolo au alergat mai mulți km decât mine. Asta mă bucură. Înseamnă că oamenii au ințeles fenomenul. Vin la concursuri cu temele făcute. Eu recunosc, când am alergat 24 de ore și fiind și singur nu am alergat cât mi-aș fi dorit.

AIMX: Cât ți-ai fi dorit?

Radu MIlea: Realist, cred că pot să alerg peste 230 de kilometri, dar știi cum e …am băgat degetul într-o oală și m-am fript. În viitor o voi face însă iar. Există o uzură destul de mare și genunchiul stâng se resimte: ruptură parțială de ligament. Nu este o chestie de la alergare. Cred că o am de vreo 8 ani, de când jucam și fotbal, dar cu o musculatură dezvoltată pot să o duc pe picioare.

AIMX: Ce cursa ti-a placut cel mai mult pe plan intern?                                                                                           

Radu Milea: Ca feeling și ca modul în care a reacționat organismul, cursa de 50 de km de la Transilvania 100k, iar ca rezultat cursa de la Ciucaș.

AIMX: Care este cea mai dificilă cursă din România?

Radu Milea: Probabil, cele mai grele curse, ca tehnică, sunt Retezat Sky Race si 2×2 în Făgărași, iar ca distanțe, ultramaratonul de la Ciucaș și ultramaratonul 7500 care sunt foarte lungi .

AIMX: Cursa cu peisajele cele mai frumoase…

Radu MiIlea: Sunt destul de multe curse. E subiectiv. Mie îmi place foarte mult Maratonul Apuseni deși nu trece printr-o zona foarte înaltă. E formidabil însă și în Retezat, Făgărași, Bucegi și Piatra Craiului. Și la Moeciu e foarte frumos.

AIMX: Ce distanțe ți se potrivesc?

Radu Milea: Important e să fii realist.Tind să cred că distanțele potrivite pentru mine sunt 60, 70 până într-o suta de kilometri 100. Asta ca să fiu în top. Că așa UTMB-ul ( 160 de km în Mont Blanc ), fără să supăr pe nimeni îl poți face în 48 de ore fără niciun fel de probleme și fără să te strofoci prea tare să alergi. La anul aș vrea să mă întorc la Cappadocia pentru că simțeam că e cursa mea anul acesta și poate la CCC, cursa mai mică, de 100 de km de la UTMB.

Am să mai merg la TransVulcania, Eigar ULTRA Trail și voi aborda câteva curse și pe plan intern.

” AȘ RENUNȚA LA UN PICIOR PENTRU A PUTEA FACE SPORT ÎN CONTINUARE „

AIMX: Cu ce animal te-ai compara?

Radu Milea: Un animal care nu e foarte talentat, dar e muncitor…poate un elefant.

AIMX: Cat vrei sa mai alergi?

Radu Milea: Râdeam cu un coleg că dacă mor la 65 de ani e ok. Aș vrea să alerg cât mă ține organismul. Mi s-ar părea trist să apară în viața mea elemente care să mă oprească din a face mișcare. Am citit de curând un articol destul de trist cu un alergător american care a căzut pe munte și a decis să își amputeze piciorul tocmai pentru că nu mai putea să alerge. Putea să meargă pe bicicleta, însă avea dureri mari și faptul că nu mai putea să alerge l-a determinat să-și amputeze piciorul de la genunchi în jos. Își pune acum o proteză ca să poată să alerge. Mi se pare o decizie destul de grea de luat, dar realistă și probabil dacă aș fi într-o situație de asta aș renunța la un picior care nu mai este funcțional ca să pot să fiu eu.

AIMX: Consideri că ți-ai depășit limitele?

Radu MIlea: Nu, nu!! Limitele nu știu dacă le voi găsi vreodată.Cred că organismul uman are limite, dar pot fi ușor depășite prin muncă, concentrare, antrenament…Nu există limită pentru muncă.

AIMX: Care e el mai valoros alergător de ultramaratoane montane din România?

Radu Milea: Răspunsul e simplu. Eu nu sunt. În momentul de față cred ca este Robert Hajnal, a câștigat toate cursele din România. Și din punctul meu de vedere el e numărul 1 anul acesta și probabil și anul trecut deși într-un clasament făcut de un site 4run ieșisem oarecum peste el.

SURSĂ FOTO : MPC