Viorel Pălici, de meserie… ÎNVINGATOR

      În receptor faci „cunostintă” cu o voce matură şi fermă, desi Viorel are doar 28 de ani. Debordează de încredere, este stăpân pe sine şi perfect constient de valoarea sa. „Dacă ar veni la ULTRA ne-ar căpăci pe toti”, l-a complimentat Robert Hajnal într-un intreviu AIMX.RO. Încerc să-l tentez cu informatia organizării unui ULTRA de 160 de km, în premieră, pentru România. NU mă interesează asemenea distanţe e răspunsul scurt al lui Viorel. Cursele de maraton sunt specialitatea casei. Dacă ai avea tentatia să-i însiri toate locurile 1 obţinute în acest sezon jumătate din articol ar fi gata. Si totusi un LOC 13 îî este cel mai drag şi cel mai preţios.

    „Prima cursă a fost un MARATON”

A jucat fotbal la Torpedo Zărneşti, la juniori. Antrenamentele erau însă seara şi drumul spre Măgura-BRAŞOV, localitatea de baştină, era parcurs pe jos, prin întuneric. Copilul născut pe 31 iulie 1989 mergea singur spre casă şi îi era urât. Aşa că decizia de a renunţa la fotbal a venit oarecum firesc. A debutul brusc în alergarea montană, la 18 ani, într-o cursă din Piatra Craiului. Apărut  de nicăieri, Viorel Pălici, a luat locul 5:” Nici nu ştiam cu ce se mănâncă. Am terminat cu nişte crampe groaznice. Cine mă vedea zicea că sunt robot. Al doilea an am urcat pe locul 2, dar după ce am alergat de la km 26 fără călcâi la un adidas pentru că s-a rupt talpa.” Încurajat de aceste rezultate şi călit de o copilărie petrecută la munte, între Bucegi şi Piatra Craiului, Viorel Pălici începe să câştige teren printre concurenţi. 2016 a fost cel mai bun sezon al său.

    ” În 98 la sută din cazuri stiu că am să câstig”

      2016 a fost un sezon încărcat, poate chiar dus la extrem de Viorel Pălici. Semimaraton Braşov, maraton Apuseni, Ceahlău Bate Toaca, 2 challengeuri la Zărneşti, Ciucaş, cursa de 42 de km, 2X2,  dar şi competiţii de mountain-bike sunt doar câteva din cursele câştigate de Viorel. 5 săptămâni la rând a ALERGAT în fiecare week-end. S-a impus în  toate cursele. „De aici îmi câştig banii. Am avut nevoie de bani pentru că îmi construiesc o casă. Nici să mă antrenez cum trebuie nu am avut timp. Cursele dese au ţinut de pregătire„, nu ezită Viorel, tată a doi copii, să-şi dezvăluie motivaţia principală. Maratonistul este pe finalul unui curs care îi va permite să intre în armată. Testele fizice le-a trecut cu punctaj maxim. „Este mai greu să te menţii în vârf decât să ajungi acolo. Este şi o oarecare presiune pentru că toată lumea aşteaptă de la tine să câştigi şi nu vrei să-i dezamăgeşti. Cât de obosit te simţi în cursă nu poţi să abandonezi. Concurenţa este din ce în ce mai mare şi sunt tot mai mulţi participanţi. Eu sunt prieten cu toţi, n-am nicio problemă.”

     Culmea că nu rezultatele i-au dat încredere lui Pălici. NU este un uriaş, dar omul de 1 metru 72 şi 69 de kilograme inpiră forţă fizică, dar şi mentală de când se ştie: ” Aşa am fost întotdeauna. Secretul meu este DORINŢA!!! Am încerdere în mine. În 98 la sută din cazuri, la start, ştiu că am să câştig maratonul. Mă pregătesc mai rar că nu îmi permite timpul. Dacă aş reuşi să mă antrenez mai mult ar fi mai bine pentru mine şi mult mai rău pentru alţii.”

      Calificat la JOCURILE OLIMPICE de iarnă, SOCHI 2014, Pălici nu a mai ajuns în Rusia

    „L-am întrebat dacă nu vrea să facă schi fond. Cred că a fost mai mult curios și i-am dat o pereche de schiuri din cele pe care le închiriez turiștilor. L-am pus să se antreneze cu lotul național de caiac și într-o cursă de antrenament i-a bătut pe toți „ spunea Ovidiu Gârbacea, proprietarul complexului de schi fond şi biatlon Cheile Grădiştei, în 2013. LA 3 ani de când a simţit skiurile sub picioare şi după sute de ore de antrenamente şi sacrificii Viorel Pălici a reuşit o performanţă incredibilă: calificarea cu al doilea punctaj din România la Jocurile Olimpice SOCHI, 2014. Bucuria uriaşă s-a transformat într-o dezamăgire cruntă: „Eram conştient că mă calific, aveam mare încredere. Am lăsat copilul mic, acasă, cu soţia pentru a putea participa la concursuri şi a-mi îndeplini baremul de calificare. Am fost la europene, la etapele de cupă mondială şi după Paul Pepene am avut al doilea punctaj. Aveam materiale foarte proaste, eram nou venit, nu mi-au dat mulţi încredere. Cei de la Federaţie au zis că sunt prea bătrân, că m-am apucat prea târziu şi au ales pe altcineva. M-am simţit sabotat. Am vrut să renunţ la sport de tot. Am plecat la muncă în Germania pentru două luni şi am abandonat orice altă activitate. „

   Întors în ţară a fost convins de antrenorul său, Lucian Clinciu, să reînceapă alergările montane şi dupa doi ani şi-a dăruit cel mai frumos cadou: locul 13 la Campionatul Mondial din Slovenia.

     „De la MOS CRĂCIUN VREAU SĂNĂTATE SĂ POT SĂ ÎMI ÎNTRETIN FAMILIA”

Viorel Pălici, o adevărată forţa a naturii, şi-a propus pentru 2017 un obiectiv îndrăzneţ, dar perfect posibil: vrea să se impună la Mondialul din Italia. „ Am vorbit cu Ionuţ Zincă şi mi-a spus că este o tură mai tehnică de 28 de km. Vreau locul întâi”, spune omul care în loc de antrenament munceşte la casa ce o ridică pentru el si familia sa. „Financiar nu am pe nimeni în spate. Aş vrea să merg la nişte etape din străinătate, dar nu am găsit niciun sponsor şi nu îmi permit să rup din masa copiilor.”

Viorel Pălici şi-a ales  drumul. L-a „bătut” cu perseverenţă, cu îndârjire, cu dorinţă şi poate chiar cu disperare pentru a reuşi să-şi susţină material familia. Pentru ei: soţia lui şi cei doi copii de 4 ani şi un an şi 8 luni, Viorel Pălici este un campion. Pentru ROMÂNIA, pentru noi ceilalţi, ar putea fi CAMPION MONDIAL…, dacă ar avea parte şi el la rândul lui de susţinere…financiară.

CREDIT FOTO: 2×2 ULTRA SKY MARATON, Catalin Grigoriu, ECO Maraton