Robert Hajnal este cel mai bine pozitionat roman la finalul anului in clasamentul Ultra Trail World Tour. Ocupa pozitia 37 in elita mondiala a alergatorilor. 3 este numarul sau norocos. Il avea pe tricou cand juca fotbal la Jiul Petrosani. 1 este tinta sa. Si nu pe tricou, ci in clasament. Recunoaste ca pentru acest obiectiv mai are mult de munca in urmatorii ani.
„Rabdarea este o calitate pentru un ultramaratonist”
Ultimul ultramaraton (Cape Town Ultra Trail – 100 de kilometri), l-a alergat in mai putin de 10 ore si jumatate. Friptura de vita este la cuptor deja de vreo 3 ore. Robert rezista! Il intreb daca este o calitate sa ai rabdare si in timpul unei curse.„Este bine sa fii rabdator si sa te temperezi la inceput. Astfel iti pastrezi resurse pentru final. Pe de alta parte sunt concursuri care iti permit sa pleci tare de la inceput. Asa am facut anul acesta la Maraton 7500 impreuna cu Andrei Preda. Daca stii traseul, cunosti cursa, poti porni tare pentru ca vei avea cu siguranta si portiuni pe care te poti odihni.” Chef Robert gateste o vita servita cu piure de mazare. Ca dulce prepara un desert de mere. Ultima oara nu a fost prea multumit pentru ca a avut ceva cocoloase. In alergare este impacat cu ce a obtinut pana acum. Spune ca mai are insa mult de muncit.
In 2017 Robert Hajnal vizeaza doua obiective importante . Campionatul Mondial de Ultramaraton si cursa de 170 de kilometri de la UTMB.
” Imi doresc TOP 10 la ambele. Eu asa ma gandesc, realist, ca asta as putea realiza in acest moment. Nu cred ca este o asteptare prea inalta. E un obiectiv pentru 2018. In viitor vizez sa imi imbunatatesc aceste rezultate. E o onoare foarte mare pentru mine sa pot reprezenta Romania la Mondial. E ca si cum as sta acasa si i-as urmari spre exemplu pe gimnastii romani la televizor. Ii admir foarte mult. In pielea lor ma pun eu acum”, a declarat pentru aimx.ro Robert Hajnal.
DESPRE ABANDONUL DE LA UTMB:
„N-am fost dezamagit. Eram avariat fizic. Ma dureau muschii. Mi-am lasat egoul si am incercat sa invat din acel moment. Eu am mers cu mentalitatea ca daca nu castig acum sigur voi castiga peste 10 ani. Nu am suferit. A fost un concediu placut”, a dezvaluit Robert cum a trait abandonul de la cea mai importanta si populara cursa de trail din lume.
Robert Hajnal, ultramaratonist: „Am cazut ca un pui de curca beata”
A gustat din caramel si este bun. Vita ramane inca la cuptor. Prietena lui Robert mai are pana sa ajunga acasa asa ca inca nu este panica. In ciuda experientei, Robert Hajnal a „gustat” cateva momente de panica. Nu in bucatarie, ci in competitiile de alergare. „S-a intamplat chiar la UTMB. Imi era frig si eram deja la 2000 de metri si trebuia sa mai urc. Atunci m-am panicat. Abia lasasem check point-ul in spate. Am zis ca daca voi continua sa ma misc va fi bine. Al doilea moment a fost cand m-am accidentat pe Moldoveanu la 2X2. Mi-am vazut tibia alba si a inceput sa curga sange. M-am impiedicat cu piciorul intr-o piatra si am cazut grav, ca un pui de curca beata. Mi-am miscat manile sa vad daca mi-am rupt ceva. Noroc ca s-au oprit ceilalti concurenti care veneau din spate. Era prima accidentare si nu stiam la ce sa ma astept.”
Simte ca atunci cand merge la o cursa importanta, un „val” de asteptari se inalta in spatele lui. A reusit insa sa gestioneze foarte bine pana acum presiunea. Robert nu doar alearga. O face in asa fel incat la final sa fie TOP.
„Cand un competitor de-al meu realizeaza un obiectiv, mi se pare un lucru normal. Daca il face altcineva de care nu am auzit ma impresioneaza.„- Robert Hajnal
Ii da de exemplu pe Nicu Buceanu, Tibi Useriu, Avram Iancu…„Chiar l-am intrebat pe Tibi cat a ajuns sa stea la copca. Mi-a spus ca 27 de minute, dar ca prima data nu a reusit sa reziste mai mult de 7 secunde si ca era sa faca hipotermie. E un exemplu de determinare si arata ca daca vrei poti. Pentru mine sa ma puna cineva sa alerg in frigul de la Arctic Ultra 6633 ar insemna o adevarata tortura.”
Blitz interviu, cu ultramartonistul Robert Hajnal!
Esti credincios? Exista o putere mai mare ca noi. Nu exista in forma clasica, dar exista ceva superior. Nu m-am gandit niciodata „Doamne, acum viata mea e in mainile tale”. Am incercat sa fiu mai pragmatic.
La ce desene animate te uitai? Dexter. In general la Cartoon Network, fetitele power puff.
Messi sau Ronaldo? Messi, desi ii apreciez munca lui Ronaldo.
In acest timp continua si activitatea din bucatarie. „Mai am de scos friptura. O voi separa de sos si mai fac si garnitura.” Deja trebuie sa ma grabesc cu intrebarile ca pofta este mare. Am in cap cel mai apropiat restaurant unde as putea manca o friptura de vita…
Ce te deranjeaza cel mai mult la un om? Nu obisnuiesc sa pun oamenii sub lupa, sa ii judec. Cred totusi ca prostia. Incerc sa ignor astfel de oameni.
Cel mai mare defect al tau …Lenea.
„Cu cat e Radu mai bun, cu atat sunt si eu.”
Calitatea principala? Sunt foarte curios. Imi pun intebari. Citesc foarte mult.
Cand te insori? Foarte curand. In 2018 sau in 2019.
Ce muzica asculti? Iron Maiden. Imi place mult chitara, solourile, blues-ul…
Kilian Jornet sau Francois D”Haene? E greu de ales. Jornet era preferatul meu, dar e prea mult prezent in social media. Isi poate pierde din esenta,dar pana la urma cu el ne am apucat de alergare.
Ce te faci daca se intoarce Radu Milea „kenyan” :)?
Pai in primul rand, cu cat Radu este mai bun, cu atat voi fi mai bun si eu. Nici nu stiu de cate ori ies cu gandul asta la antrenament. Daca el se antreneaza bine acolo, trebuie sa suplinesc si eu aici. Te ambitionezi cand este concurenta. Este foarte bine ca avem un Radu, un Viorel, un Zinca, un Szobi…
Este gata si interviul si friptura de vita. „E mai buna decat arata” spune Robert. Si il credem pe cuvant. Pofta buna sau sa va fie de bine…., interviul !:)
Autor: Vlad Lucian Arhire
Credit Photo: Via Maria Theresia, fisheye.ro, Kalina Stefanova
