Alexandru Duiculeasa: de la un „GREU” in culturism, la o cariera in plina ascensiune in alergare

   Alexandru Duiculeasa este un tanar de 27 de ani nascut in Curtea de Arges. A descoperit alergarea in urma cu 5 ani. Iar alergarea i-a adus noi provocari, dar si marea dragoste. Asa a intalnit-o pe sotia sa: Denisa Dragomir. Cariera lui Alex este in plin urcus. In toamna acestui an „s-a lipit” de cel mai important rezultat al sau de pana acum: locul 2 la Ciucas X3, proba de maraton. Alex se documenteaza foarte mult. Pentru ca vrea mai mult de la el. Cititi un interviu EXCLUSIV pentru aimx.ro.

  Alexandru Duiculeasa „batea” spre greutatea de 100 de kilograme. Era o prezenta constanta in sala de forta.

aimx.ro: Ce sporturi ai mai practicat?

Am fost mereu o persoana activa. Asa cum in momentul de fata pun pasiune si investesc o serie de resurse in practicarea alergarii montane in trecut eram un mare fan si practicant al culturismului. Ajunsesem in apropierea pragului de 100 de kilograme. Aveam cateva recorduri personale destul de insemnate la genoflexiuni, indreptari cu haltera si alte miscari specifice sporturilor cu greutati.

Desigur, acum nici nu mai indraznesc sa ma gandesc la astfel de incercari. Mai ales ca si greutatea corporala a scazut cu cateva zeci de kilograme.

Alex are acum 75 de kilograme. Vrea sa mai coboare in greutate pana la 71-72 de kilograme. Povesteste pentru aimx.ro cum s-a „legat” relatia cu alergarea.

aimx.ro: De ce-ai ales pana la urma alergarea?

   Cred ca aici m-am regasit. Au fost doua momente care m-au apropiat de alergare. In primul rand mi-am dat seama ca imi place sa alerg. Am reusit sa alerg 40 de kilometri prin Bucuresti, in haine de bumbac si carand o sticla de plastic cu apa dupa mine. La momentul acela habar nu aveam ce inseamna compresii, fel si fel de echipamente si multe alte lucruri de care se impiedica in momentul de fata alergatorii amatori. Stiu ca am alergat 40 de kilometri pentru ca… desi nu descoperisem ceasurile cu GPS, aveam totusi aplicatii pe telefon care inregistrau distantele parcurse.

Apoi… un alt moment care m-a determinat sa descopar si sa aprofundez ceea ce presupune practicarea alergarii montane a fost prima iesire pe munte in pas de alergare. Am ales sa parcurg traseul Balea Lac – Vf. Moldoveanu si retur. La turele clasice cu bocanci si rucsac il parcurgeam cu greu intr-o zi. La acel moment tin minte ca am reusit undeva la 6 ore. Pentru mine a fost o mare victorie. Atunci si mi-am dat seama ca asta vreau sa fac in continuare.

Ce inseamna alergarea pentru tine?

Alergarea pentru mine inseamna libertate, bucurie si ceea ce mi se pare cel mai interesant este faptul ca mereu imi aduce lucruri noi. Prin alergare am descoperit si am in continuare prilejul sa descopar noi limite ale corpului si psihicului. Tot prin alergare am descoperit in ultimii ani si am explorat o multitudine de locatii noi si concursuri. Si cel mai important pentru mine… Tot prin intermediul alergarii am cunoscut-o pe Denisa, care intre timp mi-a devenit si sotie. Ea este de vina pentru evolutia mea si dorinta tot mai ridicata in practicarea alergarii montane.

Asa ca… mie nu imi ramane decat sa alerg. Restul, din cate se pare, vin de la sine!

„Consider ca documentarea este unul dintre cele mai importante aspecte ale practicarii acestui sport. Conteaza foarte mult sa te documentezi si in acelasi timp sa experimentezi ceea ce citesti. Ulterior trebuie sa separi lucrurile care nu merg de cele care merg. Probabil asta este inca un lucru care da frumusete alergarii si progresului in alergare. faptul ca suntem diferiti. Fiecare trebuie sa isi gaseasca propria „reteta” pentru a ajunge la randamentul dorit” – AlexandrU Duiculeasa

Ce citesti?

                La inceput, ca orice persoana entuziasmata de fenomenul alergarii, am ales sa citesc cartii reprezetand autobiografiile, povestiile de viata ale unor sportivi consacrati. Probabil si acum le-as reciti cu aceeasi placere. In momentul de fata incerc sa caut si sa citesc studii legate de nutritia si antrenamentul specific sportivilor de anduranta precum si carti de dezvoltare persoanala. Consider ca notiunile de functionare corecta a corpului uman trebuie sa coexiste cu cele de construire a unui psihic puternic si motivat in atingerea obiectivelor.

Alexandru Duiculeasa a obtinut locul 2 in acest an la Ciucas X3, proba de maraton. A alergat cei 38 de kilometri in 3 ore, 46 de minute si 46 de secunde. Este cel mai bun rezultat al sau.

La Ciucas te-ai gandit vreun moment sa-l intreci pe Andrei Preda ( castigatorul probei)?

Asa cum am spus si dupa concurs, Andrei imi spusese inainte ca vrea sa faca record. Nu am vrut sa ma apropii prea mult de el pentru a nu ii strica calculele. Lasand gluma la o parte, mi-as dori pe viitor sa pot concura si sa impart treptele podiumului cu sportivi precum Andrei. Este un sportiv pe care il apreciez intai de toate ca si prieten si apoi pentru realizarile sale, in special cele de anul acesta.

Ce obiective ai pe viitor in alergarea montana?

                Chiar daca am inceput sa alerg din placere si in continuare alerg cu aceeasi placere… nu pot ascunde faptul ca nu imi doresc sa ma antrenez din ce in ce mai tare pentru a obtine rezultate cat mai bune. Dar in continuare ma consider sportiv amator. Alergarea este una din activitatiile prin care aleg sa imi petrec timpul liber.

Care este portiunea dintr-o cursa in care te ai simtit excelent?

                In anul 2015, cand am participat la 2×2 Race in muntii Fagaras, cred ca am trait cel mai placut moment. Probabil si datorita faptului ca eram la inceput. Pornisem doar cu gandul sa termin aceasta cursa, catalogata drept una dintre cele mai dificile din tara. La intoarcerea dupa Varful Negoiu spre Balea Lac am vazut ca totul functioneaza si pot obtine un timp cu care m-am clasat la acel moment in fruntea clasamentului. Pe ultima parte a concursului am uitat de orice durere si am alergat vizualizand momentul in care voi trece linia de finish.

Alexandru Duiculeasa despre: 

ce alergatori il inspira: Kilian Jornet pentru performantele sale, care pentru ani buni vor fi destul de greu de egalat. Ricardo Mejia, pentru modestia sa si mai ales pentru bucuria cu care inca alearga. Are 55 de ani, varsta la care inca reuseste sa fie in top la curse foarte importante. Yiannis Kouros, pentru modul in care si-a dedicat viata alergarii si modul in care abordeaza fiecare concurs.

ce i se pare cel mai dificil in alergarea montana: Urcarea… Inca mai am de lucrat pentru a imi iesi urcarile asa cum imi doresc. Norocul meu este ca la majoritatea concursurilor dupa deal vine si vale. Portiunile de coborare sunt intotdeauna cele care ma ajuta sa castig pozitii in clasament.

ce calitate ar lua de la Denisa: Sunt mai multe. Unele am reusit sa le imprumut de la ea, dar inca nu de tot. Mai lucrez sa le dezvolt. In primul rand disciplina de care da dovada si seriozitatea cu care abordeaza perioadele de pregatire precum si cele competitionale. Apoi, dorinta de a trage la concurs sau la antrenament pana la ultima picatura de energie. Eu inca incerc sa imi dobandesc acest obicei. Probabil si faptul ca nu sunt un sportiv profesionist si alergarea este un hobby, practicat dupa job, ma determina uneori sa raman in zona de comfort. Insa cand vad dorinta Denisei de a scoate timpii propusi pentru fiecare kilometru sau tura de stadion, nu am decat sa strang din dinti si sa merg pana la final. O ultima calitate ar fi relaxarea si bucuria cu care priveste antrenamentele si chiar si majoritatea concursurilor.

distanta pe care ar putea  sa o intreaca:  Chiar daca alergarea este un sport individual incercam sa formam o echipa care se ajuta reciproc in atingerea obiectivelor sportive pe care si le propune fiecare. Am eliminat inca de la inceput competitia intre noi. Regulile au fost stabilie in urma catorva confruntari directe: Denisa duce ritmul pe urcari, iar eu o fugaresc pe coborari si la antrenamentele pe plat. Fiind un amator de distane lungi, inca astept sa se apuce de ultramaratoane!

Autor: Vlad Lucian Arhire

Credit Photo: Skyrunning Italia, Sportdimontagna, Marathon 7500, Ciucas X3