Cristina Simion a reusit o performanta incredibila pentru atletismul romanesc. Unica! A devenit campioana mondiala la alergare montana pe distanta lunga. In acelasi timp a cucerit si medalia de bronz la echipe. Sportiva de la CSA Steaua a reusit cursa vietii in Argentina, pe 16 noiembrie. Era al treilea ei concurs de alergare montana la senioare. „Am plans mult dupa ce am reusit aceasta performanta. Si acum daca mai vorbesc pe aceasta tema incep sa plang” si-a dezvaluit latura sensibila Cristina intr-un reportaj PREMIUM aimx.ro. Cristina s-a nascut pe 21 noiembrie 1991 la Comanesti, judetul Bacau, intr-o familie cu 8 frati. Acum traieste in Onesti si este casatorita de doi ani si jumatate.
Cristina Simion:”Eram hotarata sa particip la Mondial chiar daca nu eram nici macar rezerva oficiala si imi plateam din banii mei transportul”
Pe 30 mai 1992 Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite interzice participarea tuturor atletilor din Iugoslavia la orice competitie sportiva. Nationala de fotbal este exclusa astfel de la Europeanul care incepea peste 10 zile. Danemarca este chemata sa-i ia locul Iugoslaviei. Forbalistii sunt „stransi” de pe plaje sau renunta la vacantele exotice, iar selectionerul Nielsen le transmite ca „mergem sa fim campioni”. Pe 26 iunie „necunoscuta”Danemarca se incununeaza REGINA Europei dupa 2 la 0 in finala cu Germania.
A fost unul dintre flaschurile care mi-au trecut prin cap atunci cand corpul Cristinei Simion se infasura in panglica de la linia de finish a Mondialului din Argentina spre stupoarea organizatorilor. Si probabil si spre uimirea adversarelor care nu stiau de unde sa o ia. „Eu am mai facut alergare montana la junioare. O stiam pe Denisa Dragomir de acolo. In 2010 am un loc 5 la Mondiale, la individual, si un loc 2 cu echipa” remoreaza Cristina. De atunci si pana anul trecut Cristina s-a axat pe cursele de sosea, pista si cros. „Am alergat proba de scurta distanta la campionatul national de la Campulung Moldovenesc. Am terminat pe locul 2 la individual, dupa Denisa. Anul acesta am fost la selectia pentru Mondiale (campionatul national de alergare montana de lunga distanta, Damuc, Neamt) si am terminat pe locul 3 (4.26.37). Nu mi-a fost foarte usor. Nu am avut adidasi adecvati si m-am simtit groaznic pe coborari. La final nu am avut o parere foarte buna despre ce am realizat, dar am zis hai sa incerc si sa ma pregatesc”.
La o luna de la Nationale Cristina Simion schimba antrenorul si incepe cu adevarat „asaltul” pentru titlul Mondial. Era 15 septembrie.
Porneste din postura de rezerva a rezervei si cu handicapul clar al unei cariere pe plat. Da insa peste un antrenor calit in alergare montana si schi alpinism, Ionut Galiteanu, care are incredere in ea, stie ce si cat sa-i ceara si devine rezerva oficiala dupa ce Ingrid Mutter anunta ca se retrage din lot. Noul antrenor ii propune ca obiectiv TOP 20, ea se gandeste la primele 10 pozitii…„Mai in gluma, mai in serios ii spuneam antrenorului meu ca voi termina pe 3. Chiar si cu o seara inainte de concurs cand imi dadea ultimele sfaturi i-am transmis sa stea relaxat ca termin pe 3. Ca iau medalie. Si sotului meu ii spuneam la fel. Nu stiu de ce! Asa simteam eu. Aveam un feeling pozitiv”.
„Am anuntat Federatia ca vreau sa merg la Mondiale. Stiam ca trebuie sa-mi platesc din banii mei avionul, dar asta ma motiva si mai mult si eram foarte pozitiva.”- Cristina simion pentru aimx.ro
Pana la seara de dinaintea Mondialului au fost insa zile crancene: „A fost o pregatire grea: 5 saptamani in Piatra Arsa, doua saptamani si jumatate la Cheile Gradistei si ultimele zile, acasa, la Onesti. A fost vorba de antrenamente specifice, diferenta de nivel, volum mult. Alergam 36, 38 de kilometri, fata de doar 23 cat bifam spre exemplu cand ma pregateam de semimaratoane. Am avut zile cand ma simteam obosita si imi era greu. Dar m-am adaptat. Ma cunosc foarte bine si stiam ca fac fata la distanetele lungi. Ma avantajeaza astfel de probe” a declarat Cristina pentru aimx.ro.
3 ore, 49 de minute si 57 de secunde. Cristina Simion: „Este rezultatul carierei mele”
La kilometrul 30 din cei 42, cu 2200 de metri diferenta de nivel, Cristina Simion trece pe primul loc. Se alearga in Patagonia, undeva in apropierea granitei cu Chile. Iar pentru alergatoarea de 28 de ani cursa este a doua pe o astfel de distanta. „Am incercat sa-mi stapanesc emotiile pentru ca stiam ca mai aveam cativa kilometri pana la sosire. Si am incercat sa fiu linistita, sa-mi dozez efortul in continuare si sa fac fata presiiunii. Nu m-am uitat sa vad reactiile fetelor atunci cand le depaseam. Am stat concentrata”, rememoreaza Cristina momentele de mare tensiune.
Cristina opresete cronometrul la 3 ore, 49 de minute si 57 de secunde. Se intinde pe jos si izbucneste in lacrimi. „Am plans de multe ori de atunci. Si acum, cand vorbesc, imi vine sa plang. De cate ori am fost imbratisata de persoane dragi, de cate ori m-am intalnit cu prieteni care m-au felicitat am plans. Sunt o persoana emotiva, desi poate par mai dura. Dar cand vin astfel de momente, asa sensibile, nu mai sunt. Lacrimile au fost de bucurie. Si acum sunt tot de bucurie…”
Lacrimile de bucurie vin dupa 14 ani de sacrificii.„Au fost multe renuntari. Sacrificiile sunt multe, multe…Departe de familie, de sot, de cei dragi. Am lipsit de la evenimente importante ale membrilor familiei. Am stat de multe ori in cantonament de sarbatori. Chiar si faptul ca m-am abtinut de la mancare, de la dulciuri sunt sacrificii. Acum spun ca s-a meritat. Inainte de a lua medalia de aur as fi spus ca nu stiu daca se merita in Romania…”.
Cristina Simion este legitamata la CSA Steaua Bucuresti din anul 2014
Proba ei favorita este 10 mii de metri. Si-ar fi dorit sa obtina baremul olimpic. Are un personal best de 33.20, fata de 31.45 cat ii era necesar pentru calificarea la Jocurile Olimpice. Cel mai bun rezultat pe 10 kilometri este 34.16, iar la semimaraton 1.14.56.
Cristina din spatele alergatoarei:
- cand eram mica ma uitam la desene animate: la Timon si Pumba sau Ciocanitoarea Woody.
- nu am avut papusi. In clasele primare imi placea fotbalul si jucam cu baietii. Acum imi place tenisul de camp si voleiul, dar nu stiu daca as fi performanta ca in atletism.
- nu am voce. Mergeam cu colinda, cu fratii mei, iar una dintre surori imi spunea mereu sa stau mai in spate :). Nu conta cum cantam, important era ca ne bucuram de moment.
- imi place somonul. Nu gatesc lucruri sofisticate, ci lucruri simple. Imi mai place sa fac cate o prajiturica.
- ascult muzica, doar de relaxare, seara la culcare. Pianul imi place foarte mult.
- calitatea mea principala? Sunt o persoana ambitioasa. Defectul? Incapatanarea!
- inainte de concurs nu vreau sa vorbesc cu nimeni. Vreau sa fiu lasata in pace. Sotul imi spune „mistretul neprietenos”.
- dupa medalia de aur am capatat mai multa incredere si mai bine de 1000 de cereri de prietenie pe facebook :).
- de la Mos Craciun nu imi doresc nimic. Vreau sa fiu sanatoasa. Cred ca e cel mai important. Mi-as dori ca alergarea montana sa devina proba olimpica si sa iau o medalie la Jocurile Olimpice.
„Vreau sa multumesc colegilor, baietilor de la CSA STEAUA, antrenorului meu (foto), lui Tomitza, elevul lui Ionut Galiteanu care m-a insotit in antrenamentele lungi. Eram singura si pe munte nu e usor. Le multumesc tuturor, mai ales ca nu sunt o persoana foarte flexibila. Am si eu „piticii”, mofturile si tabieturile mele. MultumesC clubului, iar fanilor le doresc Sarbatori Fericite, un an nou cu multa sanatate si sa iasa la alergat dupa masa de sarbatori.” – cristina simion
Autor: Vlad Lucian Arhire
