Marian Pletea,”nenea” triatlonului romanesc, s-a calificat la Mondialul de Full IronMan

307

Marian Pletea s-a calificat la Campionatul Mondial de Full IronMan, SUA. La 49 de ani este cel mai varstnic roman care a reusit acest lucru. Cu o cariera in IT, Marian este si romanul cu cele mai multe competitii pe distanta Full: 3,8 km inot- 180km bicicleta – 42,2km alergare. Triatlonistul este antrenat de Mihai Vigariu – campion en titre de Half IronMan si detinatorul recordului national pe distanta FULL. „Poate sa agate pantofii in cui. Insa la cum il stiu eu pe „nenea”, nu va face asta. Iubeste miscarea, iubeste natura, iubeste muntele, asa ca stiu sigur ca nu va sta pe canapeaa dezvaluit Mihai.

Ore. Zile. Săptămâni. Ani. Antrenamente. Disciplină. Concursuri. Marian Pletea povesteste pentru aimx.ro drumul catre un vis implinit: Campionatul Mondial

„Îmbini sportul cu turismul, asta e o parte foarte plăcută.
Îți schimbi alimentația și stilul de viață. Devii triatlonist, chiar dacă jobul, familia și prietenii trebuie să aibă loc în programul tău zilnic. Ai nevoie de suport și înțelegere ca să poți să rămâi pe acest drum.
Întâi, ești bucuros că din încercarea celor trei probe ieși învingător și termini concursul. Mai apoi, începi să vrei timpi mai buni, locuri decente la categoria ta de vârstă și la general. Timpul curge și nu se poate să nu îți treacă prin cap gândul că, cine știe, poate într-o zi, la următorul concurs pentru care te-ai pregătit intens, apare calificarea la Kona, această Mecca a triatloniștilor din lumea întreagă, fie ei profesioniști sau amatori.

Mihai Vigariu (stanga) si Marian Pletea

Pentru mine, calificarea a venit după 14 ani și peste 30 de “full-triatlon”. A venit în momentul în care am reușit să fiu detașat și să nu mai fac din această miză prioritatea numărul unu a întrecerii.

Campionatul de triatlon din Africa de Sud de anul acesta a fost al doilea concurs în Port Elizabeth pentru mine. Sud-africanii sunt oameni primitori și foarte politicoși; îmi place aici și mie și soției mele, căci ea este suporterul meu numărul 1. Alături de mine, înainte, în timpul concursului și după a fost antrenorul și prietenul meu, Mihai Vigariu, omul care a pus umărul la acest moment cu asupra de măsură.

Aprilie în Africa de Sud înseamnă începutul sezonului ploios. Și ploaie a fost în dimineața concursului!

Deasă, rece, dublată de un vânt câinos care mușca din carne. Nu am aflat că înotul pentru atleții amatori nu mai are loc, din pricina vremii și a agitației apelor oceanului, decât când am ajuns la locul de start. Am stat și eu, ca alți sute de competitori, afară, bătut de ploie și de vânt. Din cortul arbitrilor ieșea abur și miros de cafea caldă; spațiu prohibit! La fel cortul medical era inaccesibil, sau cel al atleților profesioniști, care au înotat câteva sute de metri. Am bătut mărunt din picioarele desculțe în bălți, mi-am frecat brațele, m-am întrebat ce fac, de ce stau acolo, aș fi vrut să fi înotat, precis mi-ar fi fost mai bine, efortul m-ar fi încălzit.

În mod ironic, acasă, pregătirea în ultima lună am făcut-o îmbrăcat în sală, să nu mă doboare vremea prea caldă de aici! După trei ore lungi, s-a anunțat startul la bicicletă. Mi-am dat jos costumul de neopren și am avut parte de încă o jumătate de oră grea, când am stat numai în trisuit, evident în furtună, ca să reușesc să ajung la bicicletă și să ies din țarcul acestora – toată omenirea aceea murată și înghețată se bulucea spre ieșire în căutarea startului perfect, a cursei câștigătoare, dar mai ales a încălzirii prin mișcare. Am văzut zeci de pene de bicicletă și mă gândeam că intru în hipotermie dacă mi se întâmplă și mie. Șoseaua era udă, asfaltul prost, mi-am pierdut jumătate din nutriție și a trebuit să fac un plan nou din mers. Vântul a fost marele dușman din turnirul pe bicicletă, dar am păstrat nivelul de 200 de watt la pedalare, deci am urmat planul inițial.

Când am început pedalarea pentru cei 180 de kilometri, erau 16 grade, când am terminat-o, după un timp de 5:49:05, erau 31 de grade. Și am abordat maratonul. Am alergat puțin sub ceea ce plănuisem, totuși cu o medie de 5:47 min/km și după 4:04 ore, geluri cu cofeină, crampe la ambele gambe și, ca de obicei, hotărârea de a face o cursă de alergare bună, am trecut linia de finish.

A fost greu, a fost frumos, a fost o bucurie lăuntrică a doua zi când am văzut pe liste că numitul Marian Pletea, al șaselea timp la grupa de vârstă 50-54, se califică la Kona. A fost bucuria explozivă a soției mele, mulțumirea lui Mihai, au fost felicitările tuturor prietenilor, cunoscuților și necunoscuților din țară, cunoscători ai fenomenului numit triatlon. Sunt mulțumit că mi-am atins un țel; de-acum, deja, mă gândesc la următoare țintă, care știu că va urma același drum: ore, zile, săptămâni, luni de antrenamente, strategii. Adică stilul de viață al oricărui triatlonist, fie el profesionist sau amator.

Tot pe aimx.ro poti citi si despre rezultatul remarcabil al lui Vlad Dascalu, AICI!!!

Autor: Vlad Lucian Arhire