13 mai. Mihai Pantis se afla la poalele Marelui Zid Chinezesc. Urmeaza sa ia startul intr-o cursa la care visa de 10 ani. De cateva ore se gandeste chiar ca o poate castiga. Gandul avea sa fie unul puternic, iar ziua de 13 mai una norocoasa…,dar si antrenata in prealabil. „De profesie sunt programator si ma ghidez dupa principiul „mens sana in corpore sano”. Pasiunea alergarii pe distanta lunga merge mana in mana cu „sporturile mintii” : in luna septembrie voi participa in Suedia la Campionatul European de scrabble in limba engleza.”
DOAR 19 CONCURENTI DIN 103 AU FOST DECLARATI FINISHERI
Mihai Pantis: Stiam de aproape 10 ani de aceasta cursa. Aflasem de pe internet. Pe atunci insa terminarea unui maraton clasic reprezenta in imaginatia mea testul suprem de anduranta. A alerga atunci un maraton pe Marele Zid imi parea o provocare imensa, un proiect grandios. Si timp de aproape 10 ani, a ramas un vis indepartat . Am ajuns in cele din urma la Beijing si trebuie sa va spun ca am reusit sa dorm doar o noapte din ultimele 3 de dinaintea cursei. Am pornit insa cu entuziasm spre Marele Zid!
IDEEA DE A CASTIGA I-A INCOLTIT LA O BERE
Mihai Pantis: Ideea de a castiga maratonul a „incoltit” cu o seara inainte. Am stat la o bere cu unul dintre concurenti. Am luat-o desigur ca pe o gluma, insa in ziua cursei am prins curaj. Spre deosebire de alte concursuri unde porneam foarte lent, strategia mea a fost sa ma duc cu plutonul fruntas. Dupa 100 de metri de la start conduceam cursa cu inca un alergator. Dupa primul kilometru am fost depasit succesiv de doi concurenti. Totul era nou pentru mine – nu am studiat traseul, concurenta nici atat … si astfel imi dadeam ocazia sa simt pulsul competitiei. Ideea era ca si daca as fi mers un pic peste puteri, aveam timp suficient sa ma redresez, sa merg linistit, fara sa mai vizez podiumul.
aimx.ro: Cum era ritmul ?Mihai Pantis: Ritmul era suspect de confortabil (abia pe urcari mai simteam ca trag), si am continuat asa pana la primul punct de intoarcere, pe la km 12. Al doilea din cursa era inca in raza mea vizuala, iar primul nu se distantase nici el foarte mult. Primii 26 de kilometri am fost in marea majoritate a timpului pe locul 3. In partea a doua, cu ceva mai multa urcare, vedeam cum cel de pe locul 4 incepe sa castige teren. Mi-am crescut apoi foarte usor ritmul si totodata mi-am pus sperante in a-l prinde pe cel care era atunci pe 2. Am fost depasit, iar la scurt timp l-am depasit si eu pe celalalt alergator. Urmatorii 15 km, chiar daca il mai vedeam din cand in cand pe cel din fata mea, am urmarit sa imi consolidez locul 3. Am continuat fara a forta ritmul, dar fara timpi morti, curajos pe coborari. Depindea acum de cei doi din fata, daca aveau sa mai cedeze. Punctele de intoarcere m-au ajutat sa estimez avansul si forma lor ,iar la o coborare lunga am reusit sa trec pe 2. Distanta fata de primul avea sa ramana constanta, la 2-3 minute, pana pe la km 35 cand a redus drastic ritmul si am preluat conducerea. La ultima intoarcere ma asteptam deja la un avans decisiv, totusi, a ramas oarecum in joc. Dar nu mai aveam sa „privesc” inapoi. Am vrut ca tricoul cu Romania sa treaca primul linia de sosire. Mi-am amintit totodata si de victoria Constantinei Dita la Beijing (n.r. campioana olimpica in 2008).
aimx.ro: Care sunt particularitatile unui maraton pe Marele Zid Chinezesc?
Mihai Pantis: La o prima privire, alergarea si zidul nu fac o combinatie prea fericita. De fapt, majoritatea celor care au alergat un maraton au intampinat si cucerit, metaforic, un zid. E vorba de acel proces bine studiat cand, dupa aproximativ 30 de kilometri, organismul isi epuizeaza resursele de glicogen din muschi si ramane sa se bazeze pe un combustibil alternativ, arderea de grasimi. In acel moment se produce o cadere de energie, expresia „to hit the wall” redand dureros de realist starea prin care trece alergatorul. Marele Zid Chinezesc nu este un simplu zid, ci o emblema a culturii chineze, un simbol al durabilitatii, o mostenire lasata peste ani de numeroasele dinastii care au contribuit la construirea lui. O cursa pe Marele Zid este o cursa unica, care nu se compara direct cu niciuna din cele peste 100 de curse in care am mai alergat. In ciuda dificultatii de necontestat a acestui maraton, e surprinzator poate si numarul mic de concurenti care au reusit sa parcurga intregul traseu. Un maraton pe sosea solicita aceeasi muschi, iar impactul dur cu solul poate cauza uneori probleme. In acelasi timp, un maraton montan cu diferenta mare de nivel este greu de conceput fara antrenament pe dealuri. Maratonul pe Marele Zid Chinezesc combina aceste doua elemente si cred ca experienta de pana acum m-a ajutat.
A CONFUNDAT STANDURILE COMERCIANTILOR CU PUNCTELE DE REVITALIZARE 🙂
trecerile prin fortaretele zidului era o schimbare binevenita. In plus, aceasta cursa se desfasoara pe o portiune semi-amenajata a zidului, fiecare succesiune de trepte are o alta configuratie, ceea ce impune concentrare la abordarea optima si in siguranta. Au fost desigur si multe puncte de hidratare pe traseu, aveau chiar si geluri la discretie, dar daca nu esti atent, poti ramane o portiune relativ lunga fara apa (eu am pornit cu o sticla de cola, rezerva). In a doua parte a cursei au aparut si comerciantii, care ofereau sucuri, bere, cafea si diverse alimente (prima data am crezut ca era punct de alimentare si am fugit cu niste biscuiti, noroc ca am mai trecut odata, sa ma „revansez”). Pe ansamblu, a fost o cursa foarte bine organizata, pe cat de dificila, pe atat de spectaculoasa!
