Alexandru Stoian s-a nascut in 1966 la Tulcea. A fost o fire sportiva de mic. A jucat fotbal la juniorii Deltei Tulcea. De-alungul timpului viata l-a pus insa in fata a doua provocari uriase legate de greutatea corporala. Cea mai „inalta” borna atinsa a fost 137 de kilograme. Acum alearga 200 de kilometri pe luna in antrenamente si asteapta cu nerabdare pensia. Nu, nu pentru a primi celebrul baston cadou.„Cand voi iesi la pensie ma voi dedica total alergarii. Voi alerga pana cand nu am sa mai pot. Apoi bicicleta. Doar sanatos sa fiu. Asta imi doresc cel mai mut”, a declarat Alexandru pentru aimx.ro.
Alexandru Stoian este energetician de meserie. Armata a facut-o la Valu Traian, Constanta
Alexandru Stoian e ca un rau de primavara in care se revarsa zeci de afluenti ce coboara din munti. E tumultos. Cuvintele ii „curg” cu o viteza extraordinara. Incearca sa-ti spuna cat mai mult din povestea lui intr-un timp cat mai scurt. Greu il mentii in albia sa. Si el isi da seama. „Spun totul cu patos. Am trecut prin foarte multe”.Din voce iti dai seama ca e fericit. Dar nu a fost tot timpul asa. A trait si clipe dramatice. „Eu l-am adus la fotbal pe Daniel Iftodi, fostul fotbalist de la Dinamo si Rapid. Statea cu mine la internat. M-am lasat de fotbal spre sfarsitul junioratului. Tatal meu punea mai mult accent pe scoala si asa am abandonat sportul. Dupa liceu am intrat in aramata, dupa care m-am incadrat la o statie de inalta tensiune” povesteste Alexandru pentru aimx.ro.
De aici avea sa inceapa calvarul. „Minim efort, stationar, sedentar. Industraia era in voga atunci si era un consum mare de energie. In tara erau doua sisteme. Iar treaba mea era sa urmaresc daca apare vreo avarie sau se incarca prea mult unul din sisteme. Aveam de facut mult si ture de noapte. In 2004 am ajuns la 122 de kilograme.Printr-o conjunctura am nimerit la o intalnire langa Victor Piturca si mi-a spus ca face foarte multe flotari. Am inceput si eu” rememoreaza tulceanul.
Alexandru Stoian: „Efectiv plangeam la a treia flotare”
A continuat sa planga si a urcat pragul de durere. Alexandru a inceput sa faca si alergare usoara si a ajuns la 1200 de flotari pe zi. In 3 luni a ajuns la 87,5 kilograme. „Am slabit prin sport, dupa ureche, am avut si un sold dizlocat. Nu recomad asa ceva insa. Slabitul este usor. Sa te mentii e foarte greu. Iar cu cat inaintezi in varsta e si mai dificil.”
In 2006 Alex primeste impreuna cu sotia sa o oferta de munca si pleaca in Tirolul de Sud, una din cele mai faimoase zone turistice ale Europei. Pleaca pentru functia de electrician, dar nimereste in bucataria unui hotel. Urca pana in functia de bucatar 2, dar urca si in greutate. Mult, foarte mult. „Un job care a insemnat foarte mult stres. Ore nedormite. Nu mancam la timp. Munceam 4 luni fara zi libera. Ni se cerea performanta pentru ca era un aflux urias de turisti si totul trebuia sa fie ca la carte. Nu constientizam ce mi se intampla. Mai schimbam un rand de haine. Si inca un rand si tot asa.”. Anii trec, iar kilogramele se aduna din nou. Si la el si la sotie. Ajung doi obezi. Alex la 137 de kilograme, sotia sa la 100.
„Am ajuns un om care nu mai putea dormi noaptea. Va spun sincer. Pantalonii se rupeau dupa 3,4 purtari. Ne incaltam unii pe ceilalti. Am trecut prin momente foarte grele. Am ajuns sa ne spunem ca asa ne-a fost sortit sa fie. Sa admitem ca vom fi grasi toata viata, ca suntem terminati. Ne intalneam cu colegi de liceu care aratau la fel ca in trecut si ne intrebam de ce suntem noi altfel” – Alexandru Stoian pentru aimx.ro
Sotii Stoian hotarasc sa se intoarca in tara in 2016. Stresul era prea mare, iar povara kilogramelor ii chinuia
2 oameni aveau sa-i motiveze in vechea, dar mai dificila lor provocare. Seful lui Alex de la hotel, vicecampion european la triatlon la categoria sa de varsta si tulceanca Elena Fidatov, de doua ori participanta la Jocurile Olimpice pentru Romania (1992,1996) si medaliata cu argint si bronz la Europenele de Cross Country. „Am avut ca motivatie suprema pe sotia mea si pe marea campioana Elena Fidatov. Incurajarile ei au facut minuni . Am dat sacul de ciment in 6 luni. Cu alergare usoara, exercitii in casa, in curte, flotari. La 9 eram in pat. Am inceput si alergarea usoara. M-am ales insa cu
o artroza de care doctorii mi-au spus ca nu voi mai scapa. Nu e deloc asa insa. Cand am terminat de slabit eram urat tare. Ca mortul. I-am spus doamnei Fidatov ca vreau sa particip la primul meu semimaraton. L-am terminat intr-o ora si 54 de minute”.
Alex s-a intors la locul sau initial de munca, dar kilogramele in plus spune ca apartin trecutului.”Sunt multumit ca am reusit sa misc ceva. Si inca se poate sa fie si mai bine. Si voi continua sa o mai fac. In fiecare zi alerg 5 kilometri pana la servici si 5 kilometri inapoi. As vrea ca toata lumea sa inceapa sa se miste. Iesiti din zona de confort. „Grasii” se blocheaza psihic, dar momentele pot fi depasite. Organismul e ca un univers. El reactioneaza. Scopul familiei mele este sa incurajam pe cei care au nevoie, pentru ca si noi,la randul nostru, am avut nevoie de asta. Ii incurajam atat pe oamenii „blocati” psihic, dar si pe copii, tineri…”
Alex Stoian alearga acum 200 de kilometri pe luna in antrenamente, a participat la aproape 30 de concursuri ( trail, alergare montana, plat), iar exemplul sau a determinat-o si pe fiica lui sa inceapa alergarea, desi era o fire anti sportiva. La 32 de ani Andreea Stoian e nelipsita de la startul competitiilor de alergare. „Ordonat, disciplinat, eram si inainte, dar mental schimbarea este uriasa. Mult mai rezistent, mult mai puternic. Sportul de efort maxim slefuieste caractere. Sportul practicat in familie e cu totul deosebit”.
Tot pe aimx.ro puteti citi despre alpinistul roman care a fost la un pas de moarte in Himalaya, aici!!!
Alexandru Stoian e ca un rau de primavara in care se revarsa zeci de afluenti ce coboara din munti. E tumultos. Cuvintele ii „curg” cu o viteza extraordinara. Incearca sa-ti spuna cat mai mult din povestea lui intr-un timp cat mai scurt. Greu il mentii in albia sa. Si el isi da seama. „Spun totul cu patos. Am trecut prin foarte multe”. Din voce iti dai seama ca e fericit. Dar nu a fost tot timpul asa. A trait si clipe dramatice. „Eu l-am adus la fotbal pe Daniel Iftodi, fostul fotbalist de la Dinamo si Rapid. Statea cu mine la internat. M-am lasat de fotbal spre sfarsitul junioratului. Tatal meu punea mai mult accent pe scoala si asa am abandonat sportul. Dupa liceu am intrat in aramata, dupa care m-am incadrat la o statie de inalta tensiune” povesteste Alexandru pentru aimx.ro.
A continuat sa planga si a urcat pragul de durere. Alexandru a inceput sa faca si alergare usoara si a ajuns la 1200 de flotari pe zi. In 3 luni a ajuns la 87,5 kilograme. „Am slabit prin sport, dupa ureche, am avut si un sold dizlocat. Nu recomad asa ceva insa. Slabitul este usor. Sa te mentii e foarte greu. Iar cu cat inaintezi in varsta e si mai dificil.”
o artroza de care doctorii mi-au spus ca nu voi mai scapa. Nu e deloc asa insa. Cand am terminat de slabit eram urat tare. Ca mortul. I-am spus doamnei Fidatov ca vreau sa particip la primul meu semimaraton. L-am terminat intr-o ora si 54 de minute”.
