Andy iubeste sa faca sport. Marea lui pasiune este MTB-ul. A invatat sa mearga pe bicicleta la varsta de 6 ani. 5 ani mai tarziu castiga primul concurs. La Andy, pe numele sau Andrei Ciobanu, este vorba de pasiune sincera. In fiecare zi merge cu bicicleta la scoala: sunt 22 de kilometri dus -intors. Are 4 bicle: una de MTB, una de touring, una pentru ciclo cros si una pentru oras. Aproape la fiecare sfarsit de saptamana este prezent la diferite competitii din tara. Traseele sale preferate sunt pe langa Sibiu si Cluj Napoca. A obtinut timp de doi ani consecutiv brevetele Randonneurs Romania – Audax Club la 200,300,400, respectiv 600 de kilometri. La sfarsitul lunii iulie a parcurs cei 608 kilometri in 35 de ore si 45 de minute, cu doua ore si 5 minute mai bine fata de performanta din 2016. Andy are 16 ani si este din Cluj Napoca. Peretii camerei sale sunt tapetati cu medalii si diplome. „Are vointa, ambitie, dorinta de a face miscare si samburele acela de motivatie care te propuleseaza inainte zi si noapte”, spunea tatal sau pentru aimx.ro.
Tanarul clujean a luat startul la sfarsitul saptamanii trecute la maratonul de 24 de ore Mures si a povestit pentru aimx.ro experienta sa:
„Nu mai puteam sa respir si nici sa inghit apa”
” La prima participare la o competitie de anduranta MTB de lunga distanta am obtinut locul 5 la individual. Este un rezultat de care sunt foarte multumit. Am hotarat sa particip avand in spate cateva curse de anduranta de sosea, chiar daca stiam ca MTB-ul de anduranta este cu totul alt sport. Startul s-a dat la ora 10.00. Am pornit incet cu toate ca tentatia era mare. Am luat startul incercand sa respect strategia de acasa: o tura de 10,8 kilometri – pauza- doua ture legate – pauza si tot asa pana la venirea intunericului, adica pana la ora 21.00. Scopul era sa incerc sa parcurg cat mai mult din cele 24 de ore si sa realizez un barem de minim 15 ture. Totul a mers bine, poate prea bine. Am intrat intr-un ritm constant, m-am abtinut de la tentatia de a grabi lucrurile, iar hidratarea si alimentatia a fost moderata si gandita dupa necesitati. Mi-am dat seama ca pot sa duc fizic si psihic si cele 15 ture minime, ca sa nu fiu descalificat si cele 24 de ore daca ar fi fost necesar. La pauza de dupa tura a 5-a am inghitit insa o viespe intrata in doza de ceai. M-a muscat si gatul s-a umflat instantaneu, cu o durere ascutita care radia spre ureche. Nu mai puteam sa respir, nici sa inghit macar apa. Pe langa durere si senzatia de greata insuportabila ca am o viespe ( o insecta ) in stomac, a aparut frica ca se poate intampla ceva grav. Am scuipat afara tot ce am putut. M-am speriat. Transipiram la umbra si simteam ca imi pusca sangele in tample. Mai rau decat durerea era revolta ca am ghinion exact in momentul cand am ajuns la stabilitate in cursa si aveam aproape certitudinea si increderea ca pot sa finalizez. Totul se intampla la mai putin de 4 ore de la start. Totul era amplificat si de rusinea si revolta pe care am simtit-o cand unele persoane au avut reactii nu tocmai potrivite, dar asta m-a motivat in plus.
„Faptul ca eram partener de concurs cu Tibi Useriu m-a motivat enorm”
Baietii de la Salvamont Mures mi-au dat un antialergic si acceptul sa incerc inca o tura, dupa care daca lucrurile se complicau era necesar un vaccin intravenos si stop-joc. Urmatoarele 4-5 ture au fost de supravietuire. La ora 02.30, dupa 16 ore si 30 minute am finalizat cele 15 ture si am realizat baremul. Era racoare, placut, durerea aproape disparuse. Nu eram obosit, ma simteam bine si mai erau 7 ore pana la 10 dimineata. Mi-a revenit increderea in mine si am mers mai departe relaxat si fara nici o presiune. M-a motivat faptul ca pe traseu, aproape tura dupa tura il vedeam pe Tibi Useriu alergand. Ma motiva faptul ca eram ,,parteneri” intr-o competitie de anduranta. Am trecut pe langa el, eu fiind pe bicicleta si ma uitam cum alearga degajat, calm, in lumea lui… Am simtit ca si cum mi-a transmis ceva, un impuls de incurajare. Am parcurs 202,4 km in 19 ture, reusind in final sa termin pe locul 5 la MTB individual. Ar fi fost primul abandon de cand concurez in competitii, dar totul s-a terminat cu bine. M-am bucurat de fiecare kilometru parcurs, de fiecare tura finalizata. A fost o experienta necesara. Multumesc pentru implicare tuturor celor care m-au incurajat si sustinut sa merg mai departe, multumesc Salvamont Mures, multumesc organizatorilor si voluntarilor pentru un eveniment de nota 10+, multumesc participantilor, multumesc baietilor de la CS Muresul care m-au sustinut ca si cum as fi fost parte din echipa lor, multumesc in mod special ROBIKE. Felicitari tuturor !!!”