Ploua cand ne-am intalnit langa statia de metrou Aviatorilor. Din cerul plumburiu stropii cadeau desi si reci. „Lucian Ionescu!”, se prezinta barbatul bine facut, de 1 metru 90 si in jur de 100 de kilograme. Nu ne stim, dar numele imi suna cunoscut, chiar foarte cunoscut. Chiar si cu acel Lucian in fata ramane insa un nume comun romanilor. Ce-a facut insa Lucian Ionescu, barbatul trecut de 50 de ani, dar cu alura impozanta, este cel putin ceva neobisnuit. Continua sa ploua si urcam in masina. O manevra ma face sa deschid geamul portierei de pe partea lui. Rafalele de ploaie se opresc pe bord si pe subiectul reportajului. ” Sunt obisnuit cu apa!” imi transmite Lucian, cu un zambet strengaresc, inainte de a apuca sa-mi cer scuze. Da, e obisnuit!!! A trait o aventura de 4000 mii de km, singur pe apa, timp de 7 luni si a strabatut 5 mari, doar el si caiacul sau, intr-o aventura de la Giurgiu la Venetia.
Cifrele seci ale calatoriei: 
- a plecat in calatorie pe 7 mai 2013, din Giurgiu si a ajuns la Venetia pe 30 noiembrie 2013.
- a traversat 5 mari ( Marea Neagra, Marea Marmara, Marea Egee, Marea Ionica, Marea Adriatica)
- a tras la tarm in 9 tari: Romania, Bulgaria, Turcia, Grecia, Albania, Muntenegru, Croatia, Serbia si Italia.
- a bagat vasla in apa de 2 milioane de ori.
- a vaslit in medie 37 de kilometri pe zi si a schimbat 3 perechi de manusi.
- la 4,5 zile o zi era de pauza.
- a slabit 22 de kilograme in timpul calatoriei: de la 115 la 93.
- a ajuns la 3-4 tigari pe zi, de la 3 pachete.
- a vaslit la o distanta de pana la 10 km de tarm
- cu echipamente, mancare, rezervele de apa ,propria greutate plus cea a caiacului rezulta o greutate totala de 220 de kilograme.
- 15 mii de euro l-a costat aventura.
Din ciclul vaslesc singur, dar ajung al doilea
Lucian Ionescu a facut caiac de performanta doar 2 ani, in timpul liceului, la Soala Sportiva numarul 2. Bezelele facute unei colege, cu vasla, i-au curmat cariera mult prea devreme. „M-am trezit singur la un concurs pe lacul Herastrau, pentru ca sportivii de la Steaua nu s-au prezentat. Era o cursa de 500 de metri si trebuia doar sa trec linia de sosire. Doar ca…, ghinion! Cu vreo 10 metri inainte de finish o colega a inceput sa ma strige de pe mal. I-am facut semn cu vasla si m-am rasturnat. Dupa vreo luna in care nimeni de la club nu m-a mai bagat in seama, pe buna dreptate, m-am lasat.”
Pana spre sfarsitul anilor 2000 nici nu si-a mai amintit de caiac. Si-a redescoperit pasiunea dupa ce a cunoscut pe cineva care avea acest hobby. Cu gandul la o tura in jurul insulelor din Grecia, Lucian Ionescu, a sfarsit prin a pune la cale aceasta aventura extrema: de la Giurgiu la Venetia. „Am constatat ca sunt distante de 70-80 de km intre insule si nefiind antrenat am spus ca este dificil si riscant si mi-a fost putin frica. Tot uitandu-ma pe Google Earth am descoperit trecerea de la Marea Alba la Marea Neagra si mi-a venit ideea cu inconjurul Europei, dar usor, usor mi-am dat seama ca nu voi strange banii si am inceput sa mai scurtez traseul. „
Marile descoperiri : oamenii si Dumnezeu
Ce ciudat! Dupa 7 luni petrecute de dimineata pana seara pe mari, Lucian Ionescu a fost impresionat cel mai mult, in aceasta calatorie, de oameni. Romania a parasit-o insa cu un gust amar: ” Cand am trecut pe sub podul de la Cernavoda m-a reperat un grup de pescari: Incotro o iei, bah? Am raspuns ca ma duc pana la Sfantul Gheorghe, doar nu era sa spun ca plec la Venetia ca atunci chiar ziceau ca-s nebun. Bah ,dar la doctor ai fost, bah? Cam astia sunt oamenii pe la noi. Suntem cu totul altfel de oameni in prezent. Ne luam de gat unii cu altii pentru nimic.”
Experientele se schimba insa odata cu traversarea Bulgariei, Turciei si Albaniei. „In Bulgaria au un bun simt deosebit. Cand te vad se intorc cu spatele, din politete. Nu stau si se uita la tine. Stand cu spatele nici nu au cum sa discute prea mult, insa, cu tine. Cand am intrat in Turcia orice om care pe care il intalneam imi oferea apa, pentru ca in Turcia apa nu este potabila. O mare descoperire au fost turcii. Au niste figuri de-ti vine sa te ascunzi. Se uita asa la tine… si sunt negriciosi si mari. Si eu sunt mare, dar zici ca vin sa te omoare. Ma intalnisem cu un turc si m-a luat la o plimbare cu motocicleta prin Istanbul. Nu-l stiam. La un moment dat s-a indepartat ca sa-i fac o poza si din spate veneau doi tipi mari. Unul m-a atins. S-a intors si cand m-a vazut cu aparatul in mana a zis: „va rog sa ma scuzati”, dar si-a cerut scuze pe un ton asa spasit ca m-a atins. Eu am crezut ca ma ia la bataie.”
Albanezii l-au fermecat definitiv, desi traseul initial ocolea tara. ” Toata lumea m-a avertizat sa am grija in Albania, inclusiv doi albanezi pe care i-am intalnit in Grecia. Am dat insa doar peste oameni prietenosi. M-au invitat la masa, mi-au adus de mancare pe plaja. Un altul a intrat imbracat in apa, fara sa-l rog, pentru ca nu reuseam sa trag caiacul . Am descoperit locuri foarte frumoase si oameni care credeam ca nu exista.”
In cele 7 luni petrecute pe mari Lucian Ionescu l-a descoperit si pe Dumnezeu : ” Am intalnit si o latura spirituala in aceasta calatorie fantastica. Nu sunt cuvinte sau vorbe goale. Am inceput sa cred in Dumnezeu. Eu, care eram ateu convins, am inceput sa cred in chestii de genul asta.”
Cel mai frumos litoral: litoralul romanesc
Lucian isi aduce aminte de fiecare popas: stie fiecare bucatica de plaja pe care a stat fie doar si pentru a lua un pranz in graba. Nu a cautat aglomeratia statiunilor aflate in plin sezon turistic. A dorit sa cunoasca oameni si locuri, dar si sa beneficieza de preturi reduse la alimente. Nu o spune din patriotism, dar cele mai frumoase plaje sunt cele din Romania.
” Cel mai frumos litoral intalnit a fost in Romania: clar si de departe. Avem niste super plaje cu nisip de scoica. Pe unde am umbat eu am dat doar de nisip de piatra. Cred ca am intalnit doar 5-6 plaje cu nisip, in rest doar bolovani de-ti rupi picioarele in ei. In Grecia nu am dat de nisip deloc, doar in Nordul Albaniei.”
In episodul urmator descoperim momentele dramatice prin care a trecut Lucian Ionescu in timpul expeditiei: furtunile de pana la gradul 8 care l-au adus aproape de moarte, vanturile din Croatia ce au atins si 150 de km/ora, ceata si valurile.
