Grijile de mama
Zgomotul espressorului de cafea „sparge” linistea unei dimineti de duminica. Este ora 7 si afara este bezna totala. In baruletul de la colt de strada atmosfera este familiala. Doamna de la bar se cunoaste cu toata lumea. Subiectul principal de discutie e derby-ul din La Liga incheiat cu doar cateva ore in urma: Atletico – Barcelona. Chibitii: trei pensionari si un sofer de taxi proaspat intrat la munca.
Imi iau cafeaua si ma indrept spre Playa de Mal Pas: este locul de unde in urmatoarele ore vor intra in apa peste 1000 de OCEANMANI. Printre stancile de pe margine isi fac loc siluetele sportivilor. Fiecare are propriile tabieturi inainte de competitie. Sunt inconjurati de prieteni, rude, staff… Paul asculta muzica in casti si incearca sa “gaseasca” insula aflata la 4 kilometri in larg. Este insula pe care va trebui sa o ocoleasca si apoi sa revina la mal. ”Imi aduc aminte de prima sa competitie in lacul Buftea. Cred ca avea 5,6 ani…Doamne, ce emotii am avut pana a ajuns la sosire. Nimeni nu se uita la el sa vada daca este in siguranta intre atatia oameni. La final a fost declarat cel mai tanar participant”. La peste 30 de ani distanta de concursul din Buftea emotiile mamei lui Paul se simt si pe malul Mediteranei. Asta chiar daca pustiul de 5 ani a devenit barbatul de 39, cel mai rapid roman care a traversat inot Canalul Manecii. Probabil aceeasi “furtuna” de sentimente a incercat-o de fiecare data cand Paul a intrat in apa in toti acesti ani. Grijile si dragostea de mama raman indiferent de varsta copilului.
Carente la organizare
Fix la ora 8 pleaca grupul de la ELITE. Urmeaza 5 minute in care Paul impreuna cu alti 74 de concurenti se aliniaza pentru startul australian al finalei Mondialului International de Inot in Ape Libere – 9,3 kilometri. Marea majoritate a sportivilor sunt imbracati in costum de neopren ( desi temperatura apei are peste 22 de grade, iar la o astfel de temperatura costumul este interzis prin regulament). Paul, nu! Primul este lasat sa plece un barbat cu ambele picioare amputate. Imaginea este coplesitoare. Sotia ii scoate protezele, iar omul se indreapta cu propriile forte spre valuri.La doua minute distanta ia startul si grupul cel mare.
Pe mal „raman” grijile, sperantele si gandurile…In apa „inoata” pasiunea, determinarea si forta…Anton il urmareste cu privirea pe “MISTER” si apoi incepe si el pregatirea de cursa. Va inota in finala HALF OCEANMAN (juniori)- 5,5 kilometri. Startul se da din apa, iar o ambarcatiune ii va transporta pe sportivi in apropierea insulei. Marius Neacu si Bogdan Deac vor fi si ei in cursa, dar la seniori. Primul este stabilit in Italia, la Piacenza, cel de-al doilea a venit din Statele Unite ale Americii. Timpul trece, iar soarele pune stapanire in totalitate pe superba plaja inconjurata de stanci si palmieri. O ora ,49 de minute si 58 de secunde este timpul primului oceanman care ajunge la mal. Performanta senzationala. Se aud aplauze, incurajari, unele transformate in adevarate urlete. Tensiunea este in crestere si in mijlocul echipei lui Paul. Apar si primele steaguri. Sunt oameni veniti din Mexic, Malaezia, Ucraina…Unii sportivi ies din apa ametiti de efort si fac cativa pasi in zig zag pana sa se stabilizeze.
Paul iese fresh si trece in alergare linia de sosire. In spatele lui un spaniol se prabuseste la pamant. Aveam sa aflam ca au trait o adevarata aventura in larg.”Am inotat in plus 350 de metri. In dreptul insulei cei care se aflau in caiace nu au stiut sa ne indice directia buna. Am asteptat in apa pana au contactat alti colegi de-ai lor aflati in barci. A trebuit sa ne intoarcem” spune iritat Paul, in timp ce spaniolul abia reuseste sa ingane ceva. Din pacate situatia nu este singulara: un olandez, fost campion mondial, imparte aceleasi frustrari la vestiare. Din partea organizatorilor tacere.
Va urma…
Pe mal atmosfera este fierbinte. La fel si in apa. Doua doamne aproape se iau la bataie intr-un duel umar la umar presarat cu lovituri din polo in timpul sprintului spre plaja. La polul opus un concurent isi asteapta iubita ramasa in urma pentru a trece impreuna linia de sosire. Nu inainte de a-i fura un sarut. Lumea izbucneste in urale. Muzica antrenanta intretine atmosfera.
Cu greu il reperam si pe Anton din marea de sportivi ce se apropie de mal. Trece cu drapelul pe umeri cel mai important concurs al sau. E linistit si increzator ca a scos un rezultat bun. Pentru fiecare urmeaza fotografii, intrebari, raspunsuri…si final de sezon. Finala Oceanman devine istorie. 2018 e insa aproape, iar planurile nu intarzie sa apara…
