Denisa Dragomir, numele de pe buza prapastiei

        La doar 24 de ani Denisa Dragomir are maturitatea unei persoane care stapaneste foarte bine domeniul in care activeaza. Vorbeste cu lejeritate de zecile de kilometri alergati in locuri greu accesibile, pe buza prapastiei, de coborarile perciculoase, abrupte sau de faptul ca traseele trec prin zone cu altitudine mare acolo unde aerul devine extrem de rarefiat. Vorbeste cu lejeritate si alearga la fel. Daca uiti sa o mai intrerupi povesteste atat de firesc incat iti creeaza impresia ca dupa ce inchizi telefonul esti pregatit si tu sa faci Maratonul Cerului ( Maratono del Cielo – ITALIA). Un maraton criminal la propriu si la figurat.  Denisa l-a castigat anul trecut. In timpul acelei cursei un concurent a cazut in gol, 200 de metri, de pe creasta muntelui si a murit.

Denisa alearga de cand era copil sau de cand papusile inca mai faceau parte din universul ei. „Imi placea sa gatesc cand eram mica. Imi facusem cameruta mea si mi-au cumparat parintii o bucatarioara. Taiam fructe si legume ca o adevarata gospodina. Mai coseam haine pentru papusi. De fapt, mai intai furam hainele parintilor si le taiam ca sa fac rochite la papusi „, povesteste pentru aimx.ro poate cea mai valoroasa sportiva din skyrunning-ul romanesc.

” Tati, nu e corect!!!”

S-a nascut pe 22 august 1992, la Berevoiesti, langa Pitesti. Dragostea pentru munte a venit in urma drumetiilor facute inca de la varsta de 6 ani pe Iezer, Papusa sau pe la stanile din zona. „Sunt mai iute ca ea! Tati, nu este corect! „, a fost mesajul Denisei pentru tatal sau dupa ce verisoara ei fusese selectata pentru etapa locala de cros scolar, iar ea nu. Se intampla in clasa a treia. Ambitioasa de mica, a ajuns in cele din la urma la concurs si l-a castigat. A avut parte de o concurenta serioasa cu fete mai mari cu cel putin 2 ani ca ea.

A inceput atletismul cu proba de 1500 de metri obstacole. Joaca s-a transformat in sport de performanta la 14 ani atunci cand a obtinut prima medalie: bronz la campionatele nationale. Un an mai tarziu a iesit campioana nationala in aceeasi proba. „Tati a avut o tentativa de a face judo, dar bunica mea i-a spus ca nu-l mai primeste acasa daca se duce la antrenamente” , povesteste Denisa. Nu a fost si cazul ei. Parintii au sustinut-o si au fost alaturi de ea la concursuri chiar daca in acelasi timp au inscris-o si la unul din cele mai bune licee din Pitesti. Adolescenta si-a petrecut-o intre cursuri si antrenamente departe de tentatiile unei vieti agitate: „Foarte rar mai mergeam in club sau intr-un pub. Ora de antrenament era sfanta. Nu intervenea nimic.”