Alergarea montana a „eliberat-o” pe Geta. I-a shimbat viata si i-a ridicat mama de pe patul de moarte. Era prizoniera intr-o lume doar a ei. Grijile, munca grea comparabila cu cea a unui puscarias si cei trei copii pe care trebuia sa ii creasca si sa-i educe erau singurele repere ale femeii care s-a nascut in anul 1968 in Valea Jiului. „Am descoperit o alta lume. Socializarea mi-a schimbat modul de a gandi. Am devenit pozitiva si foarte deschisa la cuvinte frumoase”. In acest an a alergat la 37 de concursuri. Si nu se va opri aici.
Georgeta Manolache: „Nu am auzit de la mama cuvintele „Te iubesc!”
Seara de noiembrie! In Valea Jiului a inceput sa ninga. Temperaturile nu mai sunt de mult prietenoase. Atmosfera te duce cu gandul la Sarbatori intr-un loc in care viata este mai dura si lasa urme mai adanci ca in oricare alta parte. Geta se pregateste sa intre in schimbul 3.„Plec la 21.15 si ma intorc dimineata la 6.30”, povesteste ea. A ajuns o rutina. Face asta de vreo 30 de ani. Parintii ei au venit in Valea Jiului din Moldova. Tatal era din Vaslui, iar mama din Bacau.
Copilaria a fost una plina de greutati, iar copilul Geta nu a simtit din plin caldura si dragostea parinteasca: „Nu am auzit de la mama cuvintele te iubesc. Tata a avut un accident in mina. A ramas fara talpa si a fost pensionat de boala. Eram intr-o familie cu venituri mici si mama avea foarte multe griji.” Geta a fost „lovita” de greutatile vietii in plin, de foarte devreme.
„M-am angajat la Uzina de Preparare a Carbunelui Uricani chiar la finalul liceului. Era o sectie bazata pe utilaje mari care transportau, separau si spalau carbunele. Chiar daca stateam cu parintii o parte din bani ii dadeam in casa.” A lucrat acolo pana la revolutie timp in care s-a maritat, a facut 3 copii (2 fete gemene si un baiat) si apoi a divortat.
„Din acel moment mi-am construit viata singura. A trebuit sa-i educ, sa-i imbrac.” Fara sa stie incepuse pregatirea pentru concursurile de alergare: „De acolo a plecat taria mea psihica si sufleteasca. Mi-am construit un psihic puternic si am capatat incredere in propria persoana. Am trecut prin atatea in viata, de una singura si toate acestea m-au calit.”
„Munceam in conditii mai grele ca puscariasii”
Getei i-a placut sportul de mic copil. Juca fotbal cu baietii in fata blocului. A fost selectata chiar in echipa de seniori de fotbal tenis si a practicat tenisul de masa. „Sport am facut de cand ma stiu. Cand eram mica sportul insemna intrecerea cu baietii, fotbalul sau alte jocuri ale copilariei.”
Munca fizica i-a adus probleme mari la coloana: „Lucram noaptea in hale. Nu aveam nici lumina. Supravegheam benzile. Dadeam la lopata si curgea apa pe noi. Iarna se faceau turturi de gheata. Era foarte urat. De multe ori ma gandeam ca este munca de puscarias, dar macar detinutii vad lumina zilei.”
In noiembrie s-au implinit 4 ani de cand a descoperit alergarea montana
„In momentul in care am inceput cu alergarea faceam tenis de masa, jucam volei, practicam schiul, mergeam cu copiii cu rolele si faceam si zumba. Antrenoarea de la zumba mi-a spus ca as putea avea succes in alergarea montana. M-am gandit insa ca problemele de la coloana si genunchi pe care le aveam de la munca nu ma vor lasa sa practic acest sport.”
Si totusi a incercat. Primele experiente „nasc” zambete la 4 ani distanta. „Primul concurs a fost de 12 kilometri. Am plecat tare, dar am scazut repede ritmul pana am ajuns la pas. Ajunsesem singura. M-am oprit sa mananc afine. Pe o coborare am mai reusit sa depasesc o persoana si am fost atat de incantata incat am trecut pe langa finish si m-am ratacit. A fost o prima experienta incantatoare: oameni deschisi, cu glume , veselie multa. Cand ai 3 copii pe care sa-i cresti, cu care trebuie sa faci teme,sa fii si mai sever nu mai ai timp de socializare. Mi-a placut foarte mult.”
A doua competitie a fost Parangul Night Challenge. Geta nu avea echipament adecvat si se imbracase foarte gros. Nu avea idee inca cu ce „se mananca alergarea”. La final a fost surprinsa din nou de atmosfera placuta.
Cea mai lunga distanta alergata: Ciucas, 105 kilometri, in 19 ore si 55 de minute.
Cel mai mult timp petrecut intr-un concurs: 27 de ore si 20 de minute, Maraton 7500
Numarul concursurilor in 2017: 37
Georgeta Manolache a facut una dintre cele mai bune curse ale carierei, in Turcia, la Cappadocia. A incheiat pe locul 3 la feminin ultramaratonul de 61 de kilometri. A fost prima la categoria 40+.
„Am stiut ca va fi un teren care nu prea mi se potriveste: alergabil si foarte arid. Praful era ridicat de fiecare concurent in parte, iar vantul facea si mai dificila inaintarea. A fost insa foarte frumos, o experienta deosebita.”
Cum a transformat-o alergarea pe Georgeta Manolache:
- „Mi-a deschis o alta lume. Socializarea m-a ajutat sa-mi schimb modul de a gandi. In plus pentru ca mi-am schimbat mentalitatea am readus-o pe mama de pe patul de moarte. Am devenit foarte pozitiva si deschisa la cuvinte frumose, de dragoste, de iubire. Am reusit sa o fac sa depaseasca o perioada extrem de grea. Am adus-o din stadiul de leguma la viata. I-am transmis cuvintele de care poate aveam nevoie si eu cand eram copil. Am transmis pozitivitate si curaj. Atat ei, cat si copiilor. Suntem extrem de fericiti.”
Geta Manolache a intrat in al cincilea an de alergare. Pentru 2018 si-a propus cel putin doua concursuri in afara tarii: Penyagalosa Trail 60 ( Spania) si Lavaredo Ultra Trail 120 (Italia).
Credit Photo: Sugas Race, Bate Toaca, Adrian Valean, Ciucas X3