Mihai VIGARIU este al doilea roman din istorie calificat la Campionatul Mondial de Full IronMan

0
1909

   La 4 ani de cand s-a apucat de triatlon Mihai Vigariu s-a calificat la Campionatul Mondial de Full IronMan. A facut-o in stil de mare campion: locul 31 din peste 1000 de concurenti ( 3 la categoria 30-34 de ani). S-a intamplat la IronMan Malaysia. Timpul total a fost de 9:53:52: inot (3.8 kilometri) 00:59:57, bicicleta (180 kilometri) 05:13:52, alergare (42.2 kilometri) 03:35:48. Mihai este consultant IT. Prietenii il caracterizeaza ca un maniac al antrenamentelor. Recunoaste ca este obsedat. O face insa dupa reguli si obiective precise care l-au dus la indeplinirea obiectivului. aimx.ro a stat de vorba cu Mihai dupa aceasta superba performanta pentru el si pentru triatlonul romanesc.

Mihai Vigariu si-a luat „viza” de Kona in Malaysia

aimx.ro: „Yeah, KONA BABY!!”Acestea au fost primele cuvinte in postarea care a anuntat calificarea.  Descatusare? Este un vis implinit? Cel mai important obiectiv pana acum?

„Yeah, Kona Baby!”:) Da, este o descatusare! Cumva am vanat aceasta calificare pe durata acestui sezon. Nu a fost un vis. A fost mai degraba un proiect. Da, clar este cel mai important obiectiv al meu din sfera triatlonului.

aimx.ro: A fost o cursa tensionata? Ai stat tot timpul cu gandul la calificare? 

A fost cea mai relaxata cursa pe care am facut-o eu vreodata. A trebuit sa fiu relaxat, sa fiu rabdator si calm. Altfel as fi avut sanse mari sa esuez in conditiile de aici. Nu m-am gandit mai deloc in timpul cursei la calificare. Daca as fi stat prins in valtoarea gandurilor care iti apar pe durata unei curse de 10 ore, atunci cu siguranta as fi clacat. Si fara sa vrei, oricat de tare ai fi, din cauza oboselii, din cauza conditiilor, un singur gand negativ este suficient sa iti altereze toate starea de spirit, sa te opresti sa mai crezi in tine si de acolo se duce totul.  Cand mai aveam exact 1 kilometru pana la finish antrenorul meu, Joseph Spindler, mi-a strigat de pe margine: “You did it! You are 4th!” Am ajuns pe covorul rosu, am aruncat o privire peste umar si am sprintat pana la linia de finish. Ca sa aflu apoi ca de fapt am fost al treilea :)(rezultatele din aplicatia Ironman nu erau actualizate corespunzator, si de aceea imi spusese Jo ca sunt pe 4).

Cursa printre zeci de maimute

aimx.ro: Cum au decurs probele ?

Iron Man MalaysiaInotul s-a desfasurat intr-un golf superb, inconjurat de munti, cu apa sarata si usor agitata. Temperatura apei a avut 30 grade. Este evident ca la o astfel de temperatura daca nu esti obisnuit si pleci tare o sa te supraincalzesti de simti ca iti plesneste capul. Este ca si cum te-ai duce la un bazin de spa si ai incerca sa faci acolo 4 kilometri contra-timp. Tocmai de aceea acest a fost cel mai relaxat inot pe care l-am facut vreodata in vreo cursa. M-am oprit de vreo 3 ori sa imi aranjez casca de inot ca imi tot cadea de pe cap si am tinut ritmul intr-un grup de inotatori. Doar pe ultimii 200 metri m-am desprins de acel grup de inotatori si am accelerat putin din picioare sa ma pregatesc pentru ziua care abia incepuse.

Bicicleta traverseaza de doua ori toate partile frumoase ale insulei Langkawi. Este o insula superba cu zone spectaculoase pe munte. Undeva era o zona unde erau pe margine maimute si stateau si se uitau la ciclisti. Probabil ca se mirau ca trec atatea biciclete pe acolo :)).Si erau zeci de maimute. Nu una sau doua. Traseul a avut anumite zone de plat, insa in principiu erau dealuri, cu urcari line si apoi coborari sau urcari mai agresive pe munte. Problema pe aceasta insula este caldura si umiditatea si lipsa vantului. Ai putea spune ca te avantajeaza sa nu ai vant la bicicleta, insa nu e chiar asa, pentru ca de fapt nu te racoresti deloc. Cand erai pe urcari simteai ca esti intr-o sauna umeda foarte incinsa. Pe plat sau coborari te mai raceai de la viteza, insa totusi caldura se acumuleaza in corp, chiar daca nu o simti. Din nou, si la bicicleta am mers foarte relaxat, abia dupa kilometrul 150 am impins pedala mai tare, insa nimic exagerat, totul temperat.

Alergarea este desertul acestei competitii. Traseul este plat. Am avut marele noroc ca a fost innorat la alergare si ca a si plouat. Desi ploaia era calda, totusi a mai ajutat sa fie un pic mai confortabila situatia. Am plecat in ritmul meu si am vazut cum trec pe langa mine mai multi concurenti. Imi sunau insa in cap vorbele lui Jo pe care mi le tot spusese: “Tine-te de plan, tine-te de plan!”. Bineinteles ca dupa kilometru 20 deja am inceput sa prind din concurentii care plecasera prea tare pe alergare si cei care impinsesera prea tare la bicicleta. De remarcat este lupta pe care am avut-o cu Julien, un francez care a venit pe locul 4 dupa mine. Am schimbat pozitia 3 si 4 cu el de cateva ori. El un tip cu experienta, cu doua participari la Kona, isi dorea foarte mult o alta calificare si a fortat ritmul la alergare de la inceput. Pe final am reusit sa il depasesc si mi-am mentinut pozitia. A fost in permanenta in spatele meu. Ii multumesc ca a fost acolo. Din fericire si pentru el, au fost 4 locuri la categoria noastra de varsta si merge si el la Kona 2018. Deja mi-a lansat provocarea, prieteneasca de altfel, ca vrea sa ne duelam la Kona.

Mihai Vigariu:”Sa mergem mai multi la KONA!!!”

aimx.ro: Cum s-a transformat Mihai Vigariu in toti acesti ani de cand face sport?

Desi eram deschis si inainte cred ca m-am deschis si mai mult. Cred ca am inceput sa fiu mai ordonat, mai disciplinat, mai ambitios, dar si foarte relaxat in acelasi timp. Am descoperit cumva calitatea de a fi total relaxat in momente cheie, limita, atunci cand ai nevoie sa ai claritate mentala, cand toate apele sunt agitate pe langa tine si astfel sa poti lua o decizie cat mai buna. Si cel mai mult, am invatat sa nu renunt. Am invatat ca daca insist si insist, incerc si nu ma las, ceva, ceva o sa iasa. Trebuie, nu are cum sa nu.

aimx.ro: Esti al doilea roman care merge la Mondial ever…Conteaza asta pentru tine?

Nu m-am gandit la acest aspect si nu cred ca are o importanta prea mare. Eu cred ca important este asa cum ne-a demonstrat Mitza, timp de 3 ani consecutivi, cat a fost in Hawaii, si eu acum, cu aceasta calificare, ca se poate. Se poate. Nu este ceva intangibil. De aceea am si spus ca nu este vis, ci proiect. Pentru ca atunci cand ridici ceva la stadiul de vis, atat de indepartat, tocmai ai creat o subjugare, ceva care pare foarte distant si greu de atins. Fara sa vrei, ti-ai programat subconstientul ca… e doar un vis!

Si speram (asta vorbeam si cu Mitza), cu aceasta ocazie sa motivam si alti triatlonisti din Romania sa nu se lase, sa nu renunte, cand sunt exact acolo, pentru ca vor reusi. Si sa mergem mai multi la Kona. Sunt convins ca pentru Kona 2018 o sa mai avem cel putin 1, 2 alti triatlonisti romani calificati.  Acest sport trebuie si va creste si in Romania, insa trebuie sa avem o abordare sistematica, metodica, si sa intelegem ce facem. 

aimx.ro: Care au fost sacrificiile cele mai mari. La ce ai renuntat? 

Atunci cand iubesti ceva nimic nu pare sacrificiu. Asa cum spunea si Nietzsche: “cel ce are un de ce pentru care sa traiasca, poate indura aproape orice”. Pe de alta parte, pot spune ca pe langa munca si familie, m-am dedicat 100% pentru acest obiectiv. Cineva imi spunea ca am ajuns nebun cu treaba asta, iar eu i-am raspuns ca am ajuns sa fiu obsedat. Cumva, in orice domeniu ai fi, trebuie sa fii obsedat. Trebuie sa fii fascinat de ceea ce vrei sa realizezi, sa te atraga constant si sa iubesti sa deslusesti tainele pana ajungi la rezultat. Altfel vei renunta. 

aimx.ro: Urmatorul obiectiv?

Mai alerg la o ultima cursa in acest sezon. Pe 25 noiembrie 2017, la Ironman 70.3 Bahrain. Si apoi pe 30 noiembrie ziua mamei mele si a Andreei si sa ma bucur de ceva pauza. Imi cam ajunge de anul trecut de pe 26 decembrie de cand ma antrenez in mod continuu.

Credit Photo: Delly Carr – Sports Photographer